| = bulgărul de lumină | Bogdanovici Andreea [30.May.07 18:05] |
| Încă din incipit se subliniază o oarecare stare de sublimare: "când Dumnezeu trece oamenii se ascund în inima ta să nu orbească" rolul omului este anticipat, iar trimiterea spre "inima ta" oarecum generalizează în postura de ființă. Omul în raport de subordonare cu ființa universală. Versul acesta prin imaginea care se crează "din carne le cresc altfel de veșminte" cuvântul altfel este important pentru descifrarea poemului. Creșterea din carne mă duce cu gândul la o evoluție care poate fi în același timp și o malformație (adică la o involuție) - versul capătă multiple forme, pentru că oferă perspective cititorului. "la capătul privirii se naște un pământ nou nici nu știu când ne-am făcut loc unul în altul" Orizontul cunoașterii deschide un alt plan, contemplativ. "marginile noastre suprapuse încălzesc iarba în care un copil își șterge de nori obrazul" Figurile de stil sunt bine gestionate, aici, în poezie, simbolurile apar în susținerea incipitului, creându-se antiteza. "uneori n-am ceva anume să-ți spun cuvintele se prind de bulgărul de lumină care se rostogolește din ce în ce mai iute spre noi" Finalul este dinamic, dar subliniază o reacție în lanț, care poate fi prin "bulgărul de lumină" o renaștere, eu gândindu-mă la geneză. Un text care mi-a plăcut. | |
| = Andreea | florin caragiu [30.May.07 18:19] |
| Mulțumesc pentru comentariul cu interesante deschideri și punctări, trecerea ta e pentru mine o bucurie și un stimulent... | |
| = "cand Dumnezeu trece.. | Cristina Rusu [30.May.07 18:32] |
| ....oamenii se ascund" si cauta in ei copilul inocent netransformat, cu un constient pur - un poem simtit- citit; o paralela la Adam si la trecerea lui de la constientul indumnezeit la constientul uman. deosebit scris. scurt dar profund. se poate face multa analiza pe acest poem, el deschide multe imagini de a suprapune ideile privind omul-indumnezeit si omul- uman. prietenesc, bia | |
| = Cristina | florin caragiu [30.May.07 18:58] |
| Mă bucur că ai trecut pe aici, e binevenită paralela, mă gândesc în plus că acel conștient în curs de îndumnezeire este cât se poate de uman sau în sensul de creștere al firii, în sensul iconic în care e creat omul. Mulțumesc pentru trecere și remarca interesantă. | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [04.Jun.07 00:22] |
| dragalasa poezea. parca l-as fi citit pa emir. :) remarcat si f fain: un copil își șterge de nori obrazul | |
| = Ramona | florin caragiu [04.Jun.07 07:42] |
| mulțumesc, mă onorează comparația... mă bucur că te-a "agățat" versul cu pricina :) | |