= ultima statie | Mihai C. Petrian [28.May.07 08:23] |
Cred ca poezia se poate reduce cu brio la: "știu bine că trenurile pleacă întotdeauna la ore fixe dar aici și acum vreau să cred într-o amânare sorbită încet când picătură cu picătură timpul desenează inimi pe asfalt" cu mentiunea ca "inimi" nu e imperativ, el exista acolo pentru simplul scop de a ne aminti/atrage atentia ca e vorba de dragoste, dar ar putea la fel de bine fi orice sentiment/stare supus(a) trecerii timpului. E un miez plin de forta si are puterea de a exista independent de contextul pe care incipitul si finalul incearca sa i-l ofere. | |
= Mihai C. Petrian | Adela Setti [28.May.07 11:50] |
în primul rând, bine ai venit în pagina mea. un comentariu de foarte mult bun-simț, pentru care îți mulțumesc. da, este așa cum spui. însă textul face parte din colecția Replici, și se leagă de un alt text, al lui Mircea Lăcătuș (voi reveni cu link). totuși, fiind deja postat ca atare în subsolul paginii colegului nostru, voi reveni asupra textului aici prezent, pentru a ține cont de sugestiile tale. mulțumesc încă o dată. Adela | |
= linkul promis | Adela Setti [28.May.07 11:53] |
textul inspirator | |