| = ochiul verde | noemi kronstadt [18.May.07 20:27] |
| da....ridica-te, cere, striga... usile se construiesc cu pumnul si maceta, nu cu asteptarea flexeaza, flexeaza... nu ingadui idoli straini in biserica ta | |
| = nu pot trece | Leonard Ancuta [18.May.07 20:36] |
| fara a lasa un semn de smerenie pe langa aceasta poezie. urletul sumbru al sirenei imi suna si mie in urechi, brrr.... Ela, mi-e deja frig, ma duc sa ma invelesc.... | |
| = zeul morții /fiul zeiței noptii si fratele zelui somnului | Erika Eugenia Keller [18.May.07 20:39] |
| odiosul Thanatos", "zeu teribil" care are "inimă de fier, suflet de aramă nepăsător în pieptul său". mitologia greacă evită de obicei detaliile sumbre aici Ela arata in acest poem fluxul operativ al constiintei structura starii de pregatire psihica remarc in special prima parte "fă dragoste cu mine acum să mi se șteargă imaginea fetiței cu venele tăiate furnicile mișunând în sângele coagulat brațele prăfuite pe bordura spartă fă dragoste cu mine acum :-* ek | |
| = so | Ioana Geacăr [18.May.07 20:41] |
| Pasional și tragic, frumos poemul tău, Ela! Dragostea și moartea sunt surori gemene și-n versurile tale realiste! Prima strofă se vede, e secvență filmată! | |
| = dezinvolt și negru | Dana Banu [18.May.07 20:49] |
| trec rar prin pagina ta cu semn de lectură, de data asta mă opresc și nu îmi vine a crede ochilor, depășești cu dezinvoltură gestica aia comună(am pus acolo un "aia" ca să evit cacofonia, hmmm, hmmm:)) joci șotron cu moartea aici, cu o grație superbă, titlul luminează dar, repet, ești aici de un firesc perfect al cuvântului salut:) | |
| = uciderea morții | Bargan Ecaterina [18.May.07 22:42] |
| Ela, Acest comentariu l-am elaborat în ordinea înșiruirii ideielor tale în pagină trecîndu-le, desigur, prin prisma închipuirii mele. Tu vei percepe legătura. Nevoia de eliberare din amintirile care nu aduc zîmbetul pe buze nefiind rupte din bucuria copilărească ci, mai aproape, din durerea altuia pe lîngă raportul dintre mișcare și nemișcare estompate de praful timpului. Concretizezi sursa strigărilor inițiale, a zvîrcolirilor sufletești. Apare disperarea inconștientă a femeiei, efect al instinctului matern. Continuitatea spasmurilor și a zgomotelor în jurul unui gol cu margine circulară. Se pierd efectele sonore pentru a fi înlocuite cu nuanțele temperamentului general. Apare aceeași imagine ca la început însă într-o formă mult mai complexă la care se adaogă și legătura directă dintre eul liric și fetiță, implicarea autorului în trăirile ei. Rîndurile finale exprimă neacceptarea morții, neputința de a schimba ceva în curgerea firească a lucrurilor iar înainte de a opri pereții timpului în loc, de a simți fiorul rece în măduva spinării necesitate de a le trece pe toate prin dragoste. Felicitările mele pentru această dăruire de sine în versuri, | |
| + vraji de dragoste moderne | Anghel Pop [19.May.07 03:36] |
| Imi place melanjul acesta intre imperiosul senzualitatii si angoasa "ultimului nord", cu dragostea reinventata perpetuu pentru a compensa dezastrele sublimate in memorii. Dragostea ca terapie finala, dragostea cu viziuni grotesti proiectate pe tavanul mintii, invaluind atrocele intr-o aura de poezie, imblanzind "lumea fioroasa de sub ceresc" (Stanescu) prin acel incantatoriu: "fă dragoste cu mine acum", repetat pana cand devine o mantra lirica sapata in cerebel printre engramele decaderilor. "fă dragoste cu mine acum așa cum aș fi dorit să se întâmple la orice pierdere" Imi pare o invitatie la viata derulata in transa poetica, un refugiu in fata descompunerilor de forme fractale, o exorcizare a dezintegrarii texturii universului. Tot poemul este o negare a Entropiei, o proclamare a misterului ultim. Iar acele "furnici mișunând prin sângele coagulat" sunt atat de reale, de nepasatoare... iti misuna pe retina mult timp dupa ce ai inchis imaginea. Am totusi o nedumerire: "brațele prăfuite pe bordura spartă". Fiind vorba de un accident pe care il relatezi ca martor ocular (asa imi pare) nu prea are cum si cand sa se astearna praful pe acele brate. Las un semn de apreciere aici, pentru ca mi-au placut aceste vraji de dragoste combinate cu ritualuri de exorcizare a blestemului mortii. Poate ca in secret aceasta e esenta poeziei. | |
| = părere * | Liviu Nanu [19.May.07 09:08] |
| aș înlocui "coagulat", care e un termen tehnic și fără valențe estetice cu altceva, un sinonim la "închegat" de exemplu. în strofa a doua cazi nițel în patetic, mai ales în versurile 2 și 3. Ultima strofă mi-a plăcut cel mai mult, dar poate mai nimerit ar fi fost "tavanul" în loc de perete, de obicei muribunzii stau cu fața în sus. Despre starea asta a scris o poezie foarte frumoasă, Sorescu, cred că ultima lui poezie. Sînt convins că ai citit-o, transmite o emoție puternică. În concluzie, un poem bun, cu micile rezerve enunțate mai sus. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [19.May.07 09:47] |
| Noemi, ai dreptate, mai ales la construirea ușilor. De fapt, orice "citadelă" interioară se construiește așa. Dar și așteptarea își are rostul, între "pumni", între intervalele de ridicare a zidurilor. Leonard, când simți frigul, nu te înveli, trezește în tine viața, lumina. Erika, pregătirea pentru viață este simultană cu pregătirea pentru moarte, mai ales dacă dintotdeauna cele două ți s-au împletit atât de firesc, cumva. Ioana, primele imagini sunt cumva rememorări, de aceea cadrele sunt așa de exacte, ca într-un film/documentar. Restul se desprinde cumva, se îmbină cu alte planuri. Dana, uneori mă pune pe gânduri dezinvoltura asta, firescul și lejeritatea scrierii despre moarte și barierele resimțite când scriu despre viață. Aici, este despre ambele, cumva în echilibru. Ecaterina, sunetele, imaginile, impactul lor se estompează în timp, se aștern în straturi de memorie. Ele au însă o încărcătură și afectivă. Iar rememorarea e uneori retrăire. Aici se acceptă și viața, și moartea, și dragostea, și pierderea. Anghel, mă bucură că ai auzit incantația, că ai desprins planul comun de planul metamorfozelor, de planul exorcizărilor și al purificărilor, că ai anulat cumva scena, reașezând-o pe scene meta. Cât privește praful, nu e de la "cât timp" de la accident s-a așezat pe brațe, ci de la cât praf era acolo, unde s-au întâmplat toate. Liviu, prima oară era "închegat" și "tavan" în locurile remarcate de tine. Am ales special cuvântul mai tehnic. Și am preferat "perete", așa cum spunema când eram mică, tavanului, care este "perete de sus, buni, nu?". Și versurile 2-3 din strofa 2 nu îs încărcate de patetism, ci descriu exact vacarmul, îs f realiste. Mă bucură că ai apreciat această poezie. Mulțumesc frumos tuturor Ela | |
| = acum | silvia caloianu [19.May.07 10:23] |
| "fă dragoste cu mine acum așa cum aș fi dorit să se întâmple la orice pierdere" - aceste randuri de forta ar trebui sa incheie poemul, pentru ca urmatoarele imi par deja diluante. uite ca nu am rabdat si am spus: cred ca m-a cumplit atins :D | |
| = etajele superioare... | Romulus Campan Maramuresanu [19.May.07 10:57] |
| Este unul dintre acele poeme pe care nu le comentez decât rar, început undeva la etajele superioare ale trăirii, cu majoritatea supapelor personalității tale poetice, închise. Poem scris deci cu intelectul, în care pneuma scrie împreună cu sarxul uitând de psuche, ca să-i acorde o secundă doar, în final. Of course, preferențialismul comentariului este clar, nu sunt oaspe des la asemenea mese. Awaiting for Ela as her whole... | |
| = tot acum | Petruț Pârvescu [22.May.07 10:00] |
| sunt de acord cu Silvia Caloianu... p.parvescu | |
| = Silvia, Romulus, Petruț | Ela Victoria Luca [22.May.07 10:39] |
| Silvia, ai dreptate, acum recitind poezie, într-adevăr ultimele 2 versuri atenuează forța. Poate le voi șterge, da. Romulus, ai perceput o anume intelectualizare aici, necesară de altfel pentru a elabora imagini-senzații-afecte-trăiri, altfel tonalitatea poeziei acesteia ar fi fost greu auzibilă. Petruț, important nu e atât să dai dreptate sau nu unui alt comentator, cât să îți spui propriile impresii/opinii/comentarii literare, cu propriile argumente. Mulțumesc frumos vouă, Ela | |