| = the rest of the world_____ | miruna voican [05.May.07 12:22] |
| trebuie sa recunosc ca, dupa lecturarea acestui text, am fost tentata sa merg in pagina autoarei sa citesc mai mult. si asa am si facut. am remarcat cateva pasaje care mi-au placut,cu toate ca poezia, in ansamblu, are un ton elegiac si nu as fi vrut sa intru in starea aceea, dar iata ca nu am avut de ales :) // "noaptea avea copite uriașe care spărgeau caldarâmul" "pereții sunt plini de urme. ploaia e plină de urme" // | |
| = urme | Maria Gheorghe [05.May.07 22:07] |
| asa ma gandeam si eu...daca plec pe o insula "îmi iau foarte puține lucruri cu mine. doar pe cele care nu-mi spun nimic", cele care-mi spun curg prin sange si lasa urme prin artere, vene...si popasuri... insula va fi un ochi de apa intr-un desert... mi-a placut mult ca ai deschis usa cersetorului ce-si uitase numele,...si l-ai daruit... | |
| = Gînduri | Gelu Bogdan Marin [05.May.07 14:33] |
| ca o țesătură deasă peste respirările de fiecare zi. Este chiar bine spus. | |
| = in ploile tale | Anni- Lorei Mainka [05.May.07 14:47] |
| se regasesc urmele vietii simbure iar cersetorul avea dreptate cine se mai gindeste oare la numele sau pe care oricum il sterge ploaia nu devin trista la rindurile tale ci sufletul mi se simt fraged si miroase altfel dupa ce te citesc | |
| = ploaia ta | Calin Paval [05.May.07 22:08] |
| atâta sensibilitate... ce bine că mai există cuvinte vii, ce bine că mai există ființe ca tine... ploaia e plină de urme... am să ascund și eu un strop în ploaia ta | |
| + "noaptea a trecut ca un cal roșu" | Monica Manolachi [05.May.07 17:06] |
| Pentru cei care și-au uitat propriul nume, pentru concizia rostirii și frunzișul de sensuri. O să mă gândesc serios o vreme cum se face de uită omul și cum îl cheamă. :-) "noaptea a trecut ca un cal roșu" - să fie un travaliu neîncetat, să fie o fugă fără țintă, să fie chiar comunismul? "noaptea avea copite uriașe care spărgeau caldarâmul" - îmi imaginez un cal prin oraș, viața de la țară în variantă sălbatică, înfruntând tehnologia asfaltului-care-nu-crapă... și impetuozitatea ființei învățate cu zbuciumul naturii. ploaia (fie ea și dintr-un film), în jocul ei preschimbător, pare să cearnă noaptea din care mai rămân doar diamantele fine ale tristeții. până aici așa am văzut. pentru asta și pentru ce-i mai departe, o steluță. | |
| = calul era rosu | diana sima [05.May.07 22:29] |
| Mie textul acesta mi se pare "neadresat" si cred ca in general bati pasul pe loc de multe texte incoace. Aceiasi actori, aceleasi scenarii... Nu cred ca ar trebui, Ioana, chiar daca tu simti mereu acelasi lucru sa transformi in scris asta intr-o chestie atat de statica. Te rog sa nu mi-o iei in nume de rau, te citesc si spun ceea ce cred. Eu sunt sigura ca tu vorbesti despre o iubire speciala, cred ca aproape oricine de pe acest site a inteles acest lucru. Insa eu as dori sa citesc ceva nou, mai "altfel" de la tine. Tu esti profunda si sentimentala si te asemeni (pentru mine) cu Dana Luca (oare sunteti una si aceeasi persoana, scuze ca nu ma pricep, dar am auzit ca asta se poate pe net). Calul tau e rosu si are darul sa ma faca sa zambesc. Lara | |
| = noi rămânem urme | Florina Vîntdevară [06.May.07 11:59] |
| "pereții sunt plini de urme. ploaia e plină de urme." mă gândesc la amintirile încrustate de timp în colțuri de suflet, îmi amintesc de melancolia pe care mi-o aduce ploaia în dar, pachet cu alte trăiri... pe mâine! | |
| = nu despre cai verzi | ioana cheregi crișan [06.May.07 13:50] |
| Miruna, mă bucur că acest text te-a făcut să mă cauți :) Maria, în timp ce scriam textul a sunat la ușă cerșetorul. de aceea a trebuit să scriu și despre el. era conținut în întâmplarea asta... Gelu, gând la gînd :) mulțumesc. Anni, nu vreau să întristez. eu țin minte tristețea... Călin, da, mai există cuvinte. ce bine! :) Monica, îți mulțumesc mult pentru apreciere. unele nopți tropotesc prin mine, sparg caldarâmul...da:) Diana, încep prin a-ți spune că eu sunt eu, nu sunt Dana:) calul e roșu, asta așa ca să nu scriu despre cai verzi pe pereți. textul e adresat. adrisantu' știe :) Florina, ai trecut ca o boare pe-aici:) pe mâine și poimâine și în fiecare zi! | |