| = părere | nica mădălina [04.May.07 03:03] |
| îmi place salvarea din final, în raport cu încâlceala angoasantă a detaliilor din restul textului. nu pot intui, cu atât mai puțin argumenta, de ce aici îmi pare o scuturare prin adăugire voită a greutății, a piedicilor. plus că m-au năucit consoanele. dealtfel, subtitlul avertizează. | |
| = adăugire voită | Ligia Pârvulescu [04.May.07 03:12] |
| Da Mădălina, așa e, pentru că cel ce vorbește e un pește :) M-am jucat puțin și da, am avertizat în subtitlu că există niște bariere. Este vorba și despre barierele de comunicare dintre ce spune peștele, și ce înțelege omul la sfârșit (ceva genul unde dai și unde crapă, sau vorbim împreună și ne-nțelegem separat). Oricum, barierele din text sunt mai multe decât limbajul și...geamul :). Deci, ai intuit bine bariera limbajului. Mulțumesc de trecere. | |
| = orasul tentacular | Iacob Anghelovici [04.May.07 03:27] |
| Ma simt apropiat de scriitura ta, probabil cam asa as scrie si eu daca mi-as gasi un stil, la granita dintre precizia violenta si nebulozitatea programatica, intre complexitatea ametitoare si simplitatea nemiloasa. Ci in textul asta vrei cu tot dinadinsul sa ne ametesti de cap... :) Lectura mi-a lasat o placuta senzatie difuza de nenumit, fotografia nu aduce nicio lamurire in plus. Parerea mea este ca te poti exprima bine in acest stil, daca ai grija sa scrii navalnic, dintr-o suflare, lasand eventualele slefuiri la final, dupa ce emotia bruta s-a consumat. Acum ma reintorc in "fluxuri de bezna" cu "miscari de caracatita oarba". | |
| = păi da :) | Ligia Pârvulescu [04.May.07 03:35] |
| ăsta e, un oraș sufocant și împrăștiat, construit haotic. Așa am vrut io, ce să zic, m-am jucat :), consoanele sunt puse dinadins pe acolo, dealtfel am și spus că "armoniile nu mai ajung la tine decât amortizate de kitsch", textul e un pic kitsch, e orașul în miniatură cum ar fi bla bla :)) Știu că v-am amețit de cap cu tecstu' ăsta :) poza o scot, acum că am spus cine vorbește în text :) Deci întoarce-te în fluxuri de beznă cu mișcări de caracatiță oarbă, și poate iei și ceva vile și valute cu tine :). Mulțam de trecere, Iacob, a fost plăcută, ca și celelalte. A, și mă repet, am mai zis asta și altă dată, nu cred că eu am vreun stil...:) | |
| = între alambic și alambicare | dan mihuț [04.May.07 03:46] |
| cred că ai prea dese insursiuni într-un spațiu disonantic ce nu face bine la nivel de expresie. textul mi se pare bine construit ca idee, chiar jonglează cu efect deseori, dar alambicarea pare inutilă în momente precum: "fluxuri de beznă în valuri de haine" "vei eșua în brize prăfoase printre pomi cu respirații chircite de var" "orfanul ce-și poartă pe brațe copilul de sânge comun ruginit în fund de epave"(sic!) înțeleg miza de confluență a sedimentărilor pe barierele dintre "limbaje". totuși, există la nivelul construcției o crispare. rețin simularea ideii de acvariu. îmi pare chiar o transmutare de genul "cine e peștele, cel din acvariu sau eu, cel din celălalt acvariu?!" poate prea puțin transmisibil titlul, deși s-ar putea merge pe ideea acvariului cadran. | |
| = Dan, | Ligia Pârvulescu [04.May.07 03:56] |
| așa e, după cum am scris mai sus, e cunoscut și asumat amalgamul ăsta, știu că e încărcat în imagini și disonanțe. "îmi pare chiar o transmutare de genul "cine e peștele, cel din acvariu sau eu, cel din celălalt acvariu?!" ei, uite, pentru mine asta e o surpriză plăcută, că cineva s-a gândit la ce m-am gândit și eu...speram să stârnesc întrebarea asta :) Am folosit Breitling ca și titlu doar ca un exponent al produselor de lux după care unii gonesc...majoritatea? (de asta am pus &co). E de fapt un text scârbit și scris tot așa, în legătură cu materialismul majorității oamenilor, care se și pretind a fi pe o treapă superioară a evoluției. A, și în plus, eu am un ceas breitling, deci m-am și autoironizat și inclus aici...:) Deci de asta titlul. Mulțumesc mult de trecere, ai comentat cu obiectivitate ceea ce ma încântă, te aștept cu plăcere și altă dată. | |
| = Un discurs | Gelu Bogdan Marin [04.May.07 13:17] |
| cu acvariul din fereastră. Cei de dincolo suportă toate angoasele noastre. Nu este rău. | |
| = citire | Vasile Mihalache [04.May.07 14:52] |
| Lectura poemului este deosebit de utilă pentru mine datorită cantității foarte mari de substanță poetică.Totuși pentru o poetă ca tine este o pierdere grea, multe versuri au scăpat cu fuga în poem, ți-au fugit din insectarul propriu cu acul înfipt în spinare.Corpul poemului are de suferit, nefiind întreg și desfrunzit. | |
| = Gelu, | Ligia Pârvulescu [04.May.07 17:13] |
| textul este mai mult o glumă :). Mulțumesc de trecere, ești subtil ca întotdeauna :) | |
| = păi Vasile, | Ligia Pârvulescu [04.May.07 17:16] |
| cum spuneam și mai sus, e o joacă și-o glumă, deci n-o consider deloc o pierdere, pentru că nu m-am străduit să fie ceva serios :) O să te citesc în continuare, să văd ce a inspirat substanța poetică deversată de mine aici :) Cu drag | |
| = p.s. tuturor | Ligia Pârvulescu [04.May.07 17:57] |
| de fapt e acel sentiment de care vorbea Henry Miller "dacă mă mângâie pe cap pentru o notă bună, îi ard un scuipat pe jos ca să le arat că mai am ceva de învățat" cam așa sunt și eu, și nu doar cu poezelele :). Vă mulțumesc mult pentru acest feed-back deosebit, îl apreciez, și vă mai aștept pe pagina mea. | |