| + uite o stea de încurajare | Dana Banu [27.Apr.07 15:20] |
| că îmi era dor să citesc o poezie scrisă de tine:), îți las aici un comentariu pe care îl încerc elaborat și foarte justificator de stea(vezi, de mai scrii vreo poezie în care apare elian ești exterminat:)), nu știu cum se face dar niciodată nu îmi ies comentariile elaborate...hmm și uff, e o stea subiectivă, recunosc, poezia aceasta poartă în ea o anume nostalgie în față căreia, om aproape bătrân fiind nu am cum să nu tresar, un copil scrie despre oamenii care erau, are două versuri de început care zvâcnesc a maturitate scriitoricească, nici strofa a doua nu o duce mai bine, are zvâc și are un firesc salvator, mai are și niște căciuli prin penultimul vers care taie elanul, părerea mea, nu le băgăm în seamă, lăsăm aici un semn de încurajare, pentru că daniel gherasim va fi într-o zi un poet, mă gândesc... PS: cred că am o căciulă ciudată pe cap, aaa , nu, e doar o bască:)) servus | |
| = și(completare) | Dana Banu [27.Apr.07 15:33] |
| fie vorba între noi și cei care mai citesc pe aici, depășești de departe prin textul acesta multe din textele trecute la recomandate aici în ultima vreme, părerea mea, desigur PS: nu mai spun că și eu am multe poezioare mai slabe decât aceasta, fă ceva cu căciulile din penultimul vers că mă stresează, gata, am plecat:)) | |
| = pentru ca meriti | Daniela Șontică [27.Apr.07 15:52] |
| De elaborat, elaboram, dar nu ne iese mereu... uite ca Daniel a scris intr-adevar o poezie foarte matura. Nu mai sunt orele de la scoala sau bancile sau mai stiu eu ce reper din lumea adolescentina, pimenite poate prea des de el alta data. O poezie care cu fior, exact ce caut asteptam de la el. Mi-e cam teama de cum va scrie el cand va ajunge ceva mai mare... | |
| + asta | Daniela Șontică [27.Apr.07 15:53] |
| ... | |
| = cita dreptate ai | Anni- Lorei Mainka [27.Apr.07 17:21] |
| bine surprinse imaginile schimbarii uneori ma intreb daca nu vede chiar nimeni cum ne calatorim spre singuratate mi-a placut dtpd merita steaua din plin | |
| + je me repose pour me sentir moi seule | medeea iancu [27.Apr.07 21:37] |
| tot ei au rămas doar că au căciuli mai ciudate și plâng mai des decât ceilalți eu ce am vazut aci. imaginea foarte puternica. in clockwork orange poti vedea bine acel tragism si acea trecere, schimbare, evolutie. cand alex aajunge in locul celuilat. si e infiorator sa vezi zbucuim si plans, mai ales plans. e atat de simplus incat nu mai e nevoie sa mai adaugi nimic. e natural. si e bine. e ca o vorba de om sincer care rasufla usurat. si fragilitatea si duritatea sed in astfel de vorbe, felicitari | |
| = felicitari | Tzellas Eleni [27.Apr.07 22:43] |
| De cand m'am inscris aici am incercat sa citesc cat mai multe poezii scrise de altii.a ta pot spune k se afla printre preferatele mele,cuprinde in esenta ei tot ce se intampla in jurul meu.uneori toti cunoastem sentimentul de tristete..nu,prea mult spus..nostalgia anilor ce au trecut..modul in care suprinzi aceasta singuratate e impresionant. | |
| = esti | florian stoian -silișteanu [27.Apr.07 23:28] |
| plec pe drum cu noaptea mea.am deschis pentru aer.Iata il cuprind din poemul tau pana la...pana la CAPETE...acolo cred ca ma opresc cu poemul tau ....... erau oameni pe-atunci/citeau cărți/jucau până noaptea târziu/culegeau frunze din parc/le împachetau în ziare/le puneau la presat acum nu mai au nici pantofi se culcă devreme de parcă dimineața ar trebui să plece departe să bântuie coridoare lungi și cu sau fără luminițe la capete ....... bravo frate te imbratisez esti mare | |
| = Dragii mei, am ramas de-a dreptul socat | Daniel Gherasim [27.Apr.07 23:58] |
| sa gasesc 3 stele, textul la recomandate(bine-asta ca urmare a stelelor), totusi... va multumesc din suflet... Dana, caciula e foarte buna acolo. dar bag mana in foc ca de era vreo cusma, erai mai fericita. merci fain. Daniela, esti alaturi de mine tot timpul. Iti multumesc. Anni, putini sunt cei care vad si mai putini cei care inteleg ce se intampla. Mult respect. medeea, merci beaucoup pour l'etoile. ma simt flatat. Eleni, multam ca esti aici. florian, multumesc. Dragii mei, unii poate nu sunteti multumiti de raspunsurile mele. imi cer scuze, sunt si putin obosit. oricum, stiti ca va multumesc.. cu drag, DAniel | |
| = Caciula | diana sima [28.Apr.07 00:24] |
| Am citit aici un poem surpinzator de matur, care m-a impresionat prin forta verbului, in genere in poezia contemporana autorii se feresc de o folosire repetata a verbelor, dar aici autorul manuieste cu abilitate o conjunctura (trecut-prezent) si reuseste sa faca pleiada de verbe utile mesajului poetic. In final insa vad un surplus in acel "decat ceilalti", deoarece acesta poate schimba intreg sensul poemului si nu cred ca asta a fost intentia autorului. Ceea ce ma duce cu gandul ca poemul totusi nu este pe deplin matur. Lara | |
| = nuante de alb | Fluerașu Petre [28.Apr.07 02:27] |
| Daniel, mie mi-a placut degajarea din aceasta poezie, modul relaxat in care vorbesti despre situatii atat de complicate... Lectura a fost pentru mine ca o gura de oxigen, intr-o lume colorata tot mai des in nuante de negru ireparabil... felicitari sincere petre | |
| = mda | Liviu Nanu [28.Apr.07 09:25] |
| Eu cred că autorul a speculat nițel în poezia asta. Pare scrisă după rețetă, totul (sau aproape totul) se potrivește, există un echilibru, un poem gîndit. Prin urmare, despre partea tehnică nu prea am ce reproșa (mici imperfecțiuni există). Însă, am impresia că în dorința de a scrie un poem perfect, autorul a lăsat pe planul doi fiorul liric, emoția adică. Personal eu apreciez la un poem nu atît tehnica lui, sau corectitudinea informației, ci mai curînd comunicarea cu cititorul, transmiterea stării interioare, a emoției. Sau poate n-am fost eu destul de receptiv, depinde și de starea în care se află cititorul în momentul lecturii. Aș vrea să fiu bine înțeles (vorba unui fost prim ministru), mă bucură faptul că poezia tînărului autor a primit aprecieri, dar mi-ar părea bine ca el să nu se culce pe o ureche și să-și vadă mai departe de poezie. | |
| = evoluție | Bogdanovici Andreea [28.Apr.07 17:02] |
| Poezia aceasta este construită altfel decât restul poemelor. După această perioadă de absență, a revenit în forță :) Îmi place ideea de la care a construit poemul. Mesajul este împachetat, s-a mers pe livresc și mimensis, și sunt gestionate bine, din punctul meu de vedere. Există o evoluție în scriere. so, welcome back Dany :) | |
| = ... | ștefan ciobanu [28.Apr.07 22:15] |
| ambiguitatea din această poezie unde personajele sunt niște oameni, care poate reprezenta copilăria autorului( deși autorul e încă copil ), se diluează prin conturarea care devine inexactă. și se vede din tremurul poeziei că undeva e o scăpare. mai întâi avem în strofa a doua o modificare a acelor oameni, datorată, cred eu, treceri timpului. acele personaje se zbat într-un cerc iluzoriu,'se culcă devreme de parcă dimineața ar trebui să plece departe' pentru a trăi hipnotic o lume a lor 'dar nu/ei nu mai citesc nimic/nici măcar nu joacă fotbal în curtea școlii/' e clar o modificre esențială. o evoluție/involuție finalul însă e rupt de poezie 'tot ei au rămas' etc cred că poezia suna în alt mod în varianta ei primă și autorul a tăiat câte ceva. nu înțeleg în alt mod firul logic din final care e mult depărtat de finalurile neașteptate sau răsturnările existențiale din poezia acestor vremuri. mă mir că nu a văzut nimeni. poate văd doar eu seară bună daniel și nu uita, nu ai evoluat doar te-ai reîntors. mai scrie, nu rămâne aici | |
| = multa confuzie, intrebari pe masura | Traian Rotărescu [28.Apr.07 22:27] |
| Dintr-o data validezi oamenii de-atunci dupa niste repere foarte inguste, fara pregnanta in anonimatul lor: cititul cartilor, jucatul...a ce? poate fotbalului, fiindca nu se precizeaza ce fel de joc in acel segment al primului vers (sah, canasta, baba -oarba, sau, de ce nu? "de-a oamenii") Sunt gesturi pe care le face oricine, nu doar oamenii pe cale de disparitie, sau deveniti adulti; oameni si nu neoameni erau doar si inainte si dupa maturizare, in caz ca te referi la adolescenta. Frunze puse la presat ...o banalitate frusta, absolut inutila, la fel ca si coridoarele cu luminitele lor, pulverizezi insecticide peste orice urma de originalitate. E departele intesat de coridoare, o vasta retea subterana? Unde sa bantuie acele resturi omenesti? In mari complexe abandonate, in galerii de metrou, in zgarie nori? E la fel de plauzibil sa nu mai existe nici o urma de cladire pe fata pamantului, nu? De ce musai sa fie inevitabile coridoarele ? Si viitorul, in urma acelei catastrofe, din nou doar presupuse, neexplicite- se poate afirma ca un om nu mai e acelasi de mai multe ori pe parcursul unei singure zile- care a dus la disparitia oamenilor este la fel de incetosat, de ambiguu: ei nu mai citesc fiindca au uitat, nu mai stiu, nu mai pot, nu mai au ce sau nu-i mai intereseaza? Ce s-a intamplat? Absolut nimic, din moment ce urmarile sunt si ele doar un scenariu fara acoperire, din nou categorisirea nu se justifica, iar intreaga evocare, inclusiv titlul pica, castel din carti de joc, ramane in picioare, ca solide chei de bolta, doar importanta acordata absentei pantofilor (ca si la Yeti sau Snow White) si lipsa miutei, versiunea sportului rege care tenteaza pe chiulangii in timpul anostelor ore de fizica ( aici, intervine si propria experienta, recunosc) insa, let's face it, nimic extraordinar,sunt experiente "la gramada", ale oricui, nu in ele sta soarta omenirii. "doar ca au caciuli mai ciudate" ( curios aici ma gandesc la diacritice sau accente circomfexe...) si cine sunt ceilalti? Extraterestrii, pigmeii, savantii nebuni? Comparativ cu populatia descrisa, "ceilalti" at trebui sa fie chiar oamenii adevarati despre care pana acum am aflat ca nu mai exista...lucrurile au ajuns sa se bata cap in cap. | |
| = închidere tag | ștefan ciobanu [28.Apr.07 22:46] |
| traiane iară uiți uși deschise... | |
| = cum este acum | Mihai Robea [29.Apr.07 13:16] |
| mai puțin cel de-al șaselea vers, aș fluidiza acolo, dar este o părere. S-ar putea spune multe și orice, că dacă bate soarele dintr-o parte este în umbră, că dacă o privești printr-un geam mov e mov; din elicopter poate este mică, dacă îi dă târcoale Crruella, poate e dalmațian și nu e limuzină ș.a.. Eu cred că ai o poezie; care chiar reușește să transmită ceva. | |
| = keep walking | laurentiu enache [29.Apr.07 13:35] |
| "coridoare lungi și cu sau fara.." aici as renunta la "si" ingreuneaza mult la citire trebuie sa recunosc fata de felul in care scriai inainte acest text este un pas inainte. chiar daca mai ai de lucrat si aici reusesti pana la un anumit nivel sa mentii discursul credibil cand, asa cum a spus si liviu pari ca scrii dupa reteta. apoi ce tine de tehnica in strofa doi ai un amalgam de verbe "se culca" "sa plece " "sa bantuie " plus acel suparator "si" ar fi aratat mult mai bine poezia fara bare ingreuneaza mult la citire in rest inspiratie multa | |
| = .... | ștefan ciobanu [30.Apr.07 12:02] |
| închidețitagul măi :) | |
| = . | Dan Cârlea [30.Apr.07 14:01] |
| maestrul nea gogu a inchis tag-ul | |
| = ca pe vremuri | Alina Manole [05.May.07 01:39] |
| E un text bun, începe bine, e ca pe vremuri. Păcat de jocul de cărți neexploatat și de fotbal, infantil introdus. Iar până la final mai e nevoie de cel putin încă o strofă. | |
| = Microcosmosul salvează macrocosmosul | Virgil Iordache [27.Jul.08 07:52] |
| Văd o mulțime de aprecieri despre acest poem ca fiind matur, și mă înfior, este mai degrabă un poem trist, sau poate că matur și trist. Ar putea fi poemul diferenței dintre două epoci, una trecută, rea în exterior, dar bună în sufletul nostru, alta prezentă, bună în exterior, dar rea în sufletul nostru. Nu pentru că am fi devenit din buni răi, ci pentru că în psiho-logie se pare că este valabil principiul conservării binelui și răului: cu cât avem parte de mai mult rău, cu atât presăm între ziare mai multe frunze moarte. Microcosmosul salvează macrocosmosul. | |