| = mai rămân... | Adela Setti [17.Apr.07 12:17] |
| citesc aici radiografia unei pierderi incomplete și, în final, necesare. castelul cu săli primitoare - un loc de unde totul poate reîncepe, se poate recupera, întrucât iubirea (obiectul pierderii) este "o plicticoasă lumină", un drum înfundat. plăcut mult de tot "spărturi căprui din privire" Adela | |
| = citire | Vasile Mihalache [17.Apr.07 14:05] |
| Poem mărturisitor alcătuit din secvenţe cu inimă proprie care pulsează întru aceeaşi unică viaţă."Iubiri ignorante" şi "nemuriri fragile", jumătăţi ale lui!Frumoase şi adevărate. | |
| = Cu drag | Silvia Van [18.Apr.07 10:17] |
| Multumesc, Adela, multumesc, Vasile, sunt bucuroasa de ecoul pe care textul meu l-a trezit in sufletele voastre. | |
| = Sufletul devenit castel | razvan rachieriu [18.Apr.07 12:08] |
| Din “spărturile căprui din privire” se scurge “plicticoasa lumină” până sub tălpi și este strivită, iar din ea se prelinge o iubire moartă, ca o “fragilă nemurire” spartă în cioburile ignoranței. Sufletul deposedat de iubire s-a prefăcut “castel” ospitalier, ce primește în sălile vaste entitățile speranței și ale unui nou început. | |