| = Mircea Lăcătuș și odiseea dorului | Elena Overhamm [14.Apr.07 13:30] |
| Mircea, sunt și eu una din vocile memoriei colective ce recunoaște că, de foarte multe ori, traversează hotare spre trecut, cu prezentul acesta pe umeri. Totul este așa cum descrii... da, teama și durerea absențelor mă împietresc la întâlnirea cu realitatea, ori ce a mai rămas din aura acelui timp. Orice ai scrie, omule bun, nu te repeți: există emoție pură pe care o transmiți celor din jur. N-ai fi tu fără această odisee a dorului, sinceră și vie - amprentă inconfundabilă a unui crez de viață socială și spirituală. Toate cele bune! | |
| = ... | Mureșan Dan Constantin [14.Apr.07 13:38] |
| e cât se poate de trist, am citit dintr-o răsuflare și am rămas vreme bună pe gânduri... și încă sunt tânăr... ce va fi mai încolo? ..dacă voi apuca unul... ;) | |
| = nu inteleg finalul | carmen mihaela visalon [14.Apr.07 14:50] |
| două aripi? | |
| = Poezia e demnă de atenție, atrăgând atenția prin interpretarea temei dorului si | Andra Sabin [14.Apr.07 17:00] |
| Îmi place sa îmi închipui că cele ”două aripi” sunt elementele vieții noastre care în mod repetat ne dau avântul necesar să putem ”zbura” înapoi în timp , sau măcar să ”zburăm” împotriva curentului vieții. Dar, ca și doamna Carmen Mihaela Visalon, sunt curioasă ce mesaj doreați sa transmiteți prin finalul poeziei. | |
| = carmen | mircea lacatus [14.Apr.07 15:35] |
| daca le-am intelege pe toate pe lumea aceasta am fi ingeri n-am mai fi oameni sau ne-am plictisi foarte tare nici eu nu stiu dar mi-a placut cum suna:) | |
| = elena si dan constantin | mircea lacatus [14.Apr.07 15:38] |
| va multumesc pentru cuvinte si pentru tristete imi place sa-i intristez pe oameni si doar apoi sa-i inveselesc cu drag emir | |
| + poveste | Ioana Geacăr [14.Apr.07 17:26] |
| Mircea, am venit și eu să râd puțin, dacă nu te superi, fiindcă ne-ai făcut puțin (text!) de râs! Ai construit iar un poemaș cu poveste simplă și frumoasă, cu emoție veritabilă. Iar aripile din final sunt grozave, tocmai pentru că sunt magice, fără un răspuns tipic. Mi-am amintit de un banc naiv, care trecea de 2 aripi: "Eu aș vrea să am 3 aripi" "-De ce_" "Așa!" Steluță pentru simplitatea discursului, ludic, inefabil, insolit... | |
| = polaroid | Mihai Tița [14.Apr.07 18:56] |
| finalul este reusit, nu spune ceva extraordinar dar este de remarcat simplitatea prin care s-a realizat o sugestie interesanta: trăgeam de sfoară un câine mic care se încăpățâna să rămână pe loc (două aripi) | |
| = laca | Mihai Tița [14.Apr.07 19:00] |
| scuze, ca un pese: as scapa de lucruri precum: drumul pe care-mi număram pașii / citeam într-o poezie pe aici cum că | |
| = Google maps | Laura Șoltuzu [14.Apr.07 21:19] |
| La început părea o poveste, după un timp realitate, la sfârșit un cadru perfect pentru o poezie sensibilă. | |
| = "o cruce-o altă cruce-două aripi" | lavinia micula [14.Apr.07 23:35] |
| eu nu cred când spui că nu știi nimic despre cele 2 aripi. :) oricum, este un final care avea nevoie de ele cu atât mai mult cu cât visătorului îi șade bine cu aripi. | |
| = aripi | Ioana Geacăr [15.Apr.07 00:36] |
| Mircea, să nu spui ce e cu aripile din final că strici efectul, fiecare să-nțeleagă ce vrea. Acum am timp să-ți spun tot bancul: Stăteau trei miei pe-o cracă. Primul: Aș vrea să am o aripă. Ceilalti: De ce? Primul: Așa, să fac fâl! Al doilea: Eu aș vrea să am două aripi! Ceilalti: De ce? Al doilea: Așa să fac fâl!fâl! Al treilea: Eu aș vrea să am trei aripi! Ceilalți: De ce? Al treilea: Așa! | |
| = voua | mircea lacatus [15.Apr.07 13:16] |
| va multumesc ioana geacär pentru "cometa"si perceptia emotiei bancul e simpatic rau de tot :) mihai tita care remarca simplitatile adica esentele unei poezii si pe care il invidiez pebtru fata care ii sta pe cuptorul de aragaz :) laura soltutu pentru parcursul ei prin poveste realitate si poezie :) lavinia micula pentru ca nu crede cand mint adica stie ea ce stie :) si pentru ca nici ea nu poate visa daca nu are aripile lea ea andra sabin pentru ca o vad prima oara si ca zbora si ea cu o masina in trecut si ca infrunta curentii vietii fara sa raceasca si pentru ea finalul ramane neelucidat:) ramona ungureanu pentru ca vede in mine pe cavalerul tristei figuri :-) va multumesc inca odata emir | |
| = târziu... | Romulus Campan Maramuresanu [15.Apr.07 13:26] |
| Mirciule drag, Tare frumoasă aducere aminte. M-ai binecuvântat. Maramureșanu | |
| = romulus | mircea lacatus [16.Apr.07 15:39] |
| frate tu esti pastor de oameni binecuvinteaza :) multumesc pentru statuia ce mi-ai ridicat esti generos ca un boier evlavios mircea | |