| = don't happy | Ela Victoria Luca [05.Apr.07 11:38] |
| viața ca un circ infinit. râiosul,lașul, praful. un Este care nu se mai întoarce în om cu fața cea sfântă. zilieri ai poeziei care uită de spirit, săpând în falsuri ca într-o galerie a comorilor. de la stânga la dreapta, scrierea perfectă, chiar dacă fără sens, goală de ea însăși. și "plutonul de execuție" al zilelor. în fond, nimeni nu mai tăiește aici. îmi lipseau poeziile esențial bune, valoroase, Ted, încântarea mea că astăzi, joi, este deja înscrisă în ea însăși poezia. Ela | |
| = koga | Mihai Tița [05.Apr.07 12:21] |
| ma repet, nu este nimic nou aici, imi pare rau dar nu gasesc decat un kitsch facut dupa alte retete/idei poetice in legatura cu o frustrare veche: societatea. cu toate acestea doua versuri frumoase pentru mine sunt: cineva străin locuiește cu tine / deschizi la întâmplare uși sertare coșul de rufe. | |
| = Ela, Mihai | Vasile Munteanu [05.Apr.07 12:29] |
| Ela: mulțumesc pentru lectură, interpretare și pentru apreciere. Mihai: viața însăși este, după cum tu spui, un "kitsch"; dacă ai parte de altceva, mă bucur pentru trăirea și creația ta "originale", dar permite-mi să nu te invidiez pentru o simpllă iluzie; cât despre societate, greșești din nou (sau, mă rog, cum tot tu spui, "te repeți"...) - ea nu este o "frustrare", ci este o stare; am să te las pe tine să remarci nuanțele; te asigur că ele nu sunt numai de ordin lingvistic; în altă ordine de idei, îți mulțumesc pentru prezență și pentru semn. | |
| = vasile | Mihai Tița [05.Apr.07 12:33] |
| bineinteles ca sunt nuante, dar nuantele pot fi si banalitati. eu nu vreau sa citesc banalitati de la tine. dar ma rog nu inseamna ca ce spun eu este neaparat adevarat :) succes in continuare | |
| = * | Vasile Munteanu [05.Apr.07 12:38] |
| iertat fie-mi păcatul banalității, Mihai, și dator în altă viață celor cărora le-am înșelat așteptările. asemenea, | |