| = căutare | Bogdanovici Andreea [05.Apr.07 07:39] |
| Mi-a plăcut partea a II-a, este construită bine și transmite cititorului acea stare. Poezia este un grupaj interesant, pentru că în fiecare parte se descrie o altă stare, care nu intră în contradicție cu celelalte. Planurile pe care este construită poezia sunt echilibrate. Poezia se apropie de cititor, mesajul se transmite fără distorsiune. Finalul este destul de puternic. great poetry Paște fericit! | |
| = Andreea | Ela Victoria Luca [05.Apr.07 11:46] |
| Este o ieșire din pântecul zilei de Joi, este o asumare a destinului, a istoriei lăuntrice, a Sfântului sens. Mai mult, nu pot spune acum. Mulțumesc, Andreea, pentru rezonanță. Ela | |
| = scrijelitura | Anghel Pop [05.Apr.07 12:45] |
| De data aceasta nu voi lasa un comentariu elaborat, ar fi ca o impietate poetica... Am simtit acest poem-rugaciune pana la ultima scrijelitura. | |
| = ... | ioana matei [05.Apr.07 12:55] |
| poemul acesta este un rug... | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [05.Apr.07 14:17] |
| Anghel, Ioana pentru ruga din rug. Ela | |
| = provizii | Tamara Zub [05.Apr.07 17:33] |
| Îmi dai importante "provizii de trăire" cu acest poem. Găsesc o încurajare serioasă în sintagma "suferim împreună putrezim împreună". Frumos, deși aparent ermetic, versul "nimic nu va clinti cripta". Totuși, poezia ta mereu clintește ceva sau pe cineva. E un îndemn la rugăciune și penitență. | |
| = dubleaza | Stefan Doru Dancus [06.Apr.07 01:19] |
| Am rectificat, am scris "proza', sper sa fie bine acum. Despre poem: e scris la prima mana. Nu te opri aici. Gandeste-te ca Isus a venit a doua oara - si nu ca un individ haotic ce bate la porti inchise (conform Bibliei), ci ca o noua constiinta. TU, daca ai putea intelege asta, ai deveni o jertfa inutila pe un altar al nimanui. Usurinta in exprimare nu e tot. Dubleaza-o cu intelegerea ta. Vei putea. Sa ai pace, Dancus | |
| = Tamara, Doru | Ela Victoria Luca [06.Apr.07 11:26] |
| Tamara, mulțumesc fiindcă te hrănești cu aceste "provizii de trăire", care dacă greu asimilabile, greu de păstrat în interior, fiindcă pot bulversa. Lumină ție. Doru, ceea ce am scris aici cu o aparentă ușurință a exprimării, a compoziției, sunt întâmplări ale ființei în Joia Mare, dar și întâmplări ale autoarei care, deși trec ani peste ele, tot nu le dau liniște. Mai mult nu are sens să explic despre o poezie căreia i se pot reproșa poate multe, dar nu că e scrisă la prima mână. Ci la zece ani de trăiri. În numele vieții, a învierii. Ela | |