| = El vine când vrea | florian stoian -silișteanu [01.Apr.07 20:52] |
| Am citit cu bucurie. Ieri în Ploiești, la teatru, unul dintre locurile faptelor poetice, Nichita Danilov poetul Iașului și al țării noastre spunea despre primul Nichita că acesta vine când vrea. Apoi și fostul Președinte al Academiei, domnul Eugen Simion a reamintit...Da! Nichita vine când vrea! Ca un semn iată și această colecție de cuvinte critice armonios construite și ele rostind parcă...Nichita sosește... Dincolo de vocile care rostesc împotriva lui, din ce în ce mai puține, cutreieră lumea un singur sunet:acela din care se desprind păsări, din care aripi, din care oameni, din care îngeri, din care POEMUL. Tot ieri, acasă la Nichita Stănescu, pe strada Nichita Stănescu, la numarul 1 (iată! parcă și numărul acesta strigă cum că ar fi primul) am avut fericirea de a fi martor al unei secunde de viață. Mai tânăra studentă la trei facultăți Cristina Teodorescu, sosită ai zice cu pluta în lumea poeziei, a avut inspirația zgomotoasă și luminoasă de a aduce cu ea o cameră de filmat. Așa se întâmplă că este singura care a întâmplat memoriei un lung filmuleț pe care, cu ajutorul desigur numai al meu îl vom pune la cale în scurtă vreme pentru a lua drumul Serbiei și de ce nu, al României din România noastră, prea des și prea ușor uneori strigătoare la cer. Mulțumesc și îndrăznesc să spun mulțumim Valeria Manta Tăicuțu pentru acest eseu. Cu mult timp în urmă, într-un tren ce sosea de la Belgrad, poetul Adam Puslojic avea să-mi spună așa pe nepregătite, din senin aproape, că înainte de a fi poet trebuie să fi om și îmi povestea că Nichita a fost om. Cum ne-ar spune poate și acum despre Eminescu... pipăibil cu mâna. (Atâta să nu uitați: că el a fost om viu, viu, pipăibil cu mâna.) | |
| = alte cuvinte | Valeria Manta Taicutu [01.Apr.07 21:07] |
| Întâi: la mulți ani, Florian! Și-ți mulțumesc pentru cuvintele tale. Am scris eseul pentru că ieri ar fi fost ziua lui Nichita (ar fi împlinit 74 de ani, Dumnezeule, și el de vreo 24 nu mai este printre noi!). Nu sunt „fan Nichita”, ci o simplă iubitoare / cititoare de literatură. N-am să fiu niciodată de acord cu „epurările” politice atunci când este vorba despre scriitori, nici cu ierarhiile fanteziste și părtinitoare, nici cu izbucnirile celor convinși că numai ei trebuie să scrie. Este loc sub soare pentru toată lumea. Și, oricât ne-am strădui, nu putem ucide ceea ce reprezintă o valoare. Iar Nichita este una. | |
| = Lui Nichita, mărire | Stefan Lucian Muresanu [01.Apr.07 21:44] |
| Puțini îl înțeleg cu adevărat pe Nichita Stănescu și puțini vor fi aceia care îi vor putea călca pe urme. Paginile tale nu fac decât să ne amintească că avem poezie și că, o parte din cei care o citesc nu o știu prețui. Și pentru că nu au gustat cu toată simțirea din ea și pentru că unii se simt frustrați de simplitatea și frumusețea morală a celor ce sunt cu adevărat intelectuali. Cinste acestei actualizări a memoriei și a tot ceea ce ai scris frumos despre cel care a fost Nichita Stănescu. 31.03.2007 | |
| = marire marelui bard | radu petrini [01.Apr.07 23:18] |
| pana si oamenii care nu citesc literatura se infioara cu evlavie cand aud vorbindu-se de nichita stanescu tot poporul este unit in cuget si simtiri in aceasta adevarata zi nationala ziua de nastere a marelui poet o zi in care noi romanii ne-am regasit identitatea etnica impotriva agresiunilor de afara prin Cuvantul viersuit de nichita o zi de fericire totala de mari trairi interioare o zi sacra iti multumim valeria manta taicutu pentru aceasta minunata aducere aminte pentru minunatul articol in care elogiezi cu modestie acest titan al culturii acest pachebot al poeziei romanesti | |
| = ... | Fluerașu Petre [02.Apr.07 00:25] |
| Valeria, admirabil acest eseu, l-am citit si am descoperit numeroase sensuri ascunse... felicitari, scrii foarte bine... te citesc cu placere petre | |
| = frate zabet | florian stoian -silișteanu [02.Apr.07 19:27] |
| exagerată întinderea acestei neiubiri.Frate Zabet nimic rău în faptul că un om sau un autor o floare sau un copac o mașină sau un cântec nu ne este pe plac. Respect punctul de vedere...e simplu și curat să anunțăm că anumite lucruri sau ființe nu ne sunt la inimă.Când scriu sau simt despre Nichita sau altcineva nu o fac din punctul de vedere din care se naște un idol nu din acela din care se aprinde ideia de funș Nu putem fi egali și nici de neînlocuit.Dar putem ajunge să ne arătăm așa cum suntem cu numele nostru cu inima noastră cu cearta noastră.Abia atunci când ești lovit din umbră cum se spune din spate abia atunci începi să te îndepărtezi. iar eu unul asta fac dar nu înainte de a privi în ochi atunci când îl văd pe cel ce stă ascuns.Nu mai spun cum și cine face așa ceva...În rest numai de bine cu bucurie- Înțeleg ironia din comentariu și pe pace fi că o înțelegem.dar aceasta este democrația și așa se întâmplă respectul.Cu acesta te și salut | |
| = Da... | Pandele Maricica [03.Apr.07 11:56] |
| Cu intarziere scriu si eu. Da, asa cum a spus doamna Manta Taicutu, e loc sub soare pentru toata lumea, dar Nichita chiar a fost un poet de exceptie. Si nu e nevoie decat de o picatura de sinceritate ca sa recunosti asta. Eu il percep ca pe un copil care s-a jucat matur cu cuvintele, caci i-a placut sa se lase purtat de ele si nu le-a cenzurat, decat atat cat sa le dea o forma. Nichita a scris foarte natural! Si mai cred ca are dreptate si domnul Silisteanu, un scriitor trebuie sa fie inainte de toate om. Altfel nu poate scrie cum trebuie, vede lucrurile deformat de perspectiva urii si-a dorintei de-a fi primul. Nichita nu si-a dorit sa fie primul, de aceea a ajuns aici. Daca ar trai, v-ar sustine, doamna Manta Taicutu si domnule Silisteanu. De altfel, el le-a dat o pilda celor ce au vrut sa-l imite. Le-a zis ca el e un stejar batran si ca orice ghinda care va cadea la picioarele sale va fi sufocata de ramurile prea mari. Le-a sugerat sa se indeparteze liric pentru a putea creste. As adauga eu ca stejarii atat de falnici mor greu. Cu respect, Mari | |
| = Nichita | Anghel Pop [04.Apr.07 17:38] |
| Unii isi fac un nume construind un cult al poetilor mari. Gresit. Altii isi fac un nume demoland poetii mari. La fel de gresit. Un poet mare este ceea ce ramane dupa demolare. Dupa unii poeti n-ar ramane decat moloz liric. Dupa Nichita ar ramane acea poezie care iti electrizeaza mainile si te nauceste cu ingeniozitatea metaforica. Nichita are si poezii la minut, dar adevarata lui opera e alta. A judeca un om dupa poeziile scrise din joaca e o dovada de diletantism. Cunoastem cazuri. Autenticul nivel al unui poet e cel pe care il atinge in poeziile de substanta. Acolo Nichita te poarta prin lumi ametitoare. Dar unii se grabesc sa-l demoleze pe Nichita pentru a-si curata terenul pentru ei si curentul lor. Nu e o tendinta noua in literatura. Ba e chiar veche. Se numeste avangardism, si o cunoastem de multa vreme ce poate si ce face... Unii inteleg din Nichita ce vor. Altii inteleg ce pot. | |
| = După 20 de ani | bodea emil felician [05.Apr.07 09:25] |
| Superb eseu...iubesc necuvintele! | |
| = dulcegarii | Tudoriu Dan [05.Apr.07 11:20] |
| Nichita , saracul, poate fi pretext pentru orice... Chiar si ca sa ne aflam in treba si sa ne dam mesaje de apreciere, "ce buni suntem, d`le, ce destepti si frumosi, ne-am amintit de Nichita...!" Eu ma intreb care mai este consumul de poezie astazi. V-ati pus oare intrebarea cati mai citesc Nichita si cati asculta creatiile poetice ale manelistilor sau cele scandate de vedetele pop cu fustita scurta? Care e rostul poeziei, trecand de faptul ca ne mai jucam si noi aici pe site, iar unii , mai vanitosi, investesc ceva bani si energie ca sa le apara o carticica de versuri? Nu o sa spun ca Nichita e gunoi cum o fac denigratorii, dar , este oare rostul poeziei sa fie consumata de un cerc de initiati? Este poezia un exercitiu intelectual rezervat unui cerc de consumatori restrans? E un fel de filosofie care se studiaza doar de cei care ajung la un anume nivel de initiere? E oare un Kant scris altfel? Am retinerile mele ca ar fi asa, si cred ca de aici provine revolta mea fata de astfel de articole omagiale! Sigur ca Nichita Stanescu poate fi studiat, catalogat, clasat, criticat (in sens de critica literara si istorie literara, a vut rolul lui intr-o anumita perioada istorica, intr-un anume context. Oare ne-ma gandit vreodata cum putem plasa pe Nichita Stanescu intr-un context literar mai general (dincolo de hotarele neaose)? Oare nu e cumva un fenomen defazat explicabil prin retardul fenomenului literar de la noi, pus in contextul nefericit al dictaturii proletare? Adica, dulecegarii sau o privire lucida? | |
| = sinteti superba | ioan lila [04.Jul.07 15:30] |
| Cristian Tudor Popescu?! Cine este si ce vrea el de la Bursa de Valori Bucuresti? Indivizii astia atinsi de complexe comerciale sint un pic bolnavi de diaree verbala! Dar sa-i dam si lui dreptul la folosirea canalizarii orasului... mai ales cind acesta se infunda din cauza de diverse motive esoteric-licentioase! Cit despre Dvs., sinteti superba! | |