| = ***** | Maria Gheorghe [01.Apr.07 11:54] |
| nu cred ca trebuie sa visam ca sa nu regretam nimic, e de-ajuns sa asteptam in camera de oaspeti sa ne vina randul...cu cat mai mica rana, cu atat diminetile sunt mai reci...parca Nichita zicea: cand vom muri vom fi ca inainte de-a ne naste (parafraza...nu mi-amintesc exact ) atunci vom avea rabdarea sa regretam ca intamplarea ne va face muritori... peste tot ce ti-am spus eu aici, "ferestrele din care se deschid ziduri" m-au ghemuit ca pe un caine intr-o cochilie de melc...pe care calca din intamplare omul... ca de fiecare data, te citesc pana tac... | |
| = povestea | Maria Gold [01.Apr.07 06:02] |
| Povestea am spus-o și eu, ori a trecut prin inima mea… “apoi vine spaima. ne facem mari ca niște ciuperci ne facem otrăvitori.” ….. “și totul ni se pare adevărat. camera de oaspeți dragostea sângele meu tot curgând dintr-o rană mică. invizibilă.” Frumos. Și mai adevărat. | |
| = :) | Radu Tudor Ciornei [03.Apr.07 07:18] |
| http://www.youtube.com/watch?v=DQCQ18A6Oaw | |
| = non. je ne regrette rien. | tania cozianu [03.Apr.07 08:29] |
| ioana, e neasemuit de frumos ce'ai scris tu aici.. atât de sincer, atât de insuportabil răscolitor fără nicio teamă a confesiunii. neînchipuit de tulburător. aproape că fără niciun efort am putut vizualiza firul acela subțire roșu împleticit pe care'l lași în urma ta. dacă mi'aș fi muiat degetele, l'aș fi găsit cald. un pic moale. așa de viu. e ciudat. mi'aș fi dorit s'aud textul acesta citit de tine. nu m'am gândit până acum la asta. de regulă trec destul de grăbită pe'aici. ca printre călătorii din gară. cu grijă să nu mă strivească, să nu mă zgârie colțurile bagajelor lor. nu. nu știu să spun mai mult. nu'ți știu vocea. pesemne aș recunoaște'o acum. mi'ar fi plăcut să'l citești tu. poate'ai să'l citești cuiva. aș vrea să știu c'ai făcut asta. cândva. (...) tu semeni cu edith, ioana. da. | |
| = je ne regrette rien | ioana cheregi crișan [03.Apr.07 18:34] |
| Maria Gheorghe, mulțumesc pentru citire. ferestrele se deschid în ziduri dar noi suntem nemuritori :) Maria Gold, mă bucur că treci pe la mine. te mai aștept cu drag. Radu, Radu, Radu...mi-ai făcut o surpriză! :) Tania, există nostalgii...ai simți. nu știu care e vocea mea dintre toate :) mulțumesc! | |