| = numai la nefinit... | florin caragiu [31.Mar.07 09:45] |
| mi-a plăcut această ascundere în cuvinte în acest spațiu aglomerat, în care toate stau vraiște... între icoanele nemișcate și gândurile suitoare "către plus ceruri albastre și numai la nefinit" se inserează pe prag starea de legănare ce reașază toate în matca și temeiurile lor, plecând de la lucrurile cele mai simple... | |
| = se spune | Ioana Geacăr [31.Mar.07 21:31] |
| Poemul tău e puțin patetic, puțin. " papucii albi de clinică" înlocuiesc o persoană, sunt reparați doar pentru prelungirea acelei prezențe dragi, toate obiectele au luat-o razna, o vraiște fizică e un semn de haos psihic. Rostuiești frumos cuvintele cu suflet și înțelepciune:"se spune că într-o casă vraiște e și suflarea zăludă și căutătura". Partea aceasta e forțată, ai putea sa revii într-o zi asupra ei:"nu-i nimic, eu îmi cresc gândurile de lemn prin acoperiș de bloc către plus ceruri albastre și numai la nefinit." | |
| = Semne de viață... | Stefan Lucian Muresanu [01.Apr.07 22:00] |
| Mi-au plăcut versurile tale, sensibilitatea cu care expui ideile, fapte de zi cu zi plasticizate și încovoiate în cuvinte "mi-am reconsolidat rădăcinile în prag", trăirea și la un moment dat nepăsarea de cei care nu pot să-ți înțeleagă cu adevărat menirea. | |
| = mulțumiri | Adina Ungur [05.Apr.07 01:39] |
| Florin, începe să mă bucure prezența ta în paginile mele! Și delicatețea cu care îmi înțelegi cuvintele! Și dispozția. Și țin să-ți mulțumesc pentru faptul că dacă ai remarcat, ai și spus! Cu bine! Ioana, bune sugestii, mulțumesc. Posibil să fie patetic, cumva să-mi eliberez toate durerile pierderii familiei mele, în decurs de doar câțiva ani. Am să tot scriu, probabil sau poate nu, indiferent cum iese, important este din punctul meu de vedere să dau afară tot ce mă bântuie. Haos psihic nu este, decât sufletesc. Dar maaare! Mulțumesc! Ștefan, bun venit pe la poveștile mele! Bine ai intuit! Trăite, ele! Mulțumesc! | |
| = despre suflet | Ioana Geacăr [05.Apr.07 18:58] |
| Adina, scuză-mă, la haos sufletesc m-am gândit și eu. E bine că scoți totul pe hârtie, vei reveni pe texte mai târziu, normal, Și-apoi problema localizării sufletului e antică, probabil că țin cu aceia care-l plasau cel mai sus, în cap! Să ai lumină în suflet ! | |