| = Am să comentez pe rând | Silvia Bitere [06.Apr.07 09:23] |
| PRELUDIU Introducere în lumea lui Apeiron, a scriitorului urmărind Apocalipsa prin profețiile lui Rozanov. Teama își face și ea culcuș, prin Frică. Asemeni lui Gogol, stând față-n față cu Diavolul, simțind frică, Gingașul Apeiron, se încarnează în scriitor și duce un vis nevisat, petrecut aievea, desenat pe o "hartă a minții, cu mari pete albe, între mari pete cenușii". Viața trăită pe fugă, mărginită de marginea Apeiron aruncându-mă cu gândul într-o ontologie care vizează aspectul râului, a apei, pe de-oparte, și noțiunea de Unul, care nu poate exista fără Arhe și Teleute, viața lui Apeiron prinde formă totuși, participă, ARE FIGURÃ de data asta pentru că Teleute este "martor credibil" în joia mare a patimilor lui Iisus. El zace în matricea determinanților lui Peras. Foarte bine privit aspectul ontologic prin elemente de Apocalipsă, de mărginire, de limită, de întreg. P.S. Nu înțeleg de ce scriitorul m-a numit suflet slab dacă am tradus puțină păsărească. Cu respect, voi comenta și celelalte paragrafe dacă îmi permiți să văd lucrurile așa cum le văd eu. | |
| = urmăresc... | volodia macovei [06.Apr.07 10:48] |
| Mulțumesc. Urmăresc cu atenție notele tale... | |
| = Un Vis | Silvia Bitere [10.Dec.18 14:27] |
| VISUL DE PE MUNTE Visul lui Apeiron, un vis în care vâd o cruce mare și grea pe spatele acestuia. Lumea privită de sus prin propria-i frică de lume.Bărbatul înalt cu "palmele late și labele picioarelor uriașe" este chiar Palmă Lată din poveste sau ce contează, este acolitul lui Apeiron al nostru, un martor al călătoriei Gingașului, o călăuză. Țăranul, umbra lui Apeiron, egoul, dialogul pertinent agățat de "trupul cu carne", uimirea că poartă UN nume, un nume ca Apeiron sau Tarzan cel legendar sau Filofteia cea sfântă, iată câte chichireze domnule Macovei... Fusese numit, ÎI VENISE NUMELE. Foarte frumoase noodles ale imaginilor onirice. O luptă cu egoul minunat punctată, "un preambul la o naștere timpurie". Noțiunea de timp îl forțează cumva pe Apeiron să intre și în încăperea în care muțimea așteaptă să-l judece. Fusese alegerea lui, precum reiese din cugetările sale, așadar era războiul lui, un război ca cel dus de Satre. | |
| = S,â | Silvia Bitere [06.Apr.07 12:03] |
| Paul Sartre; văd și nu vâd Or mai fi și alte greșeli dar nu mai revin. | |
| = Sfârșit de Frică, început de Înălțare...:) | Silvia Bitere [11.Apr.07 14:45] |
| VIATA Viata lui Apeiron este una trãitã fãrã timp de gândire parcã... în sensul cã dacã azi te culci si te rogi sa nu ai/sã ai amnezie, a doua zi stii/sau nu sti ce-ai fãcut c-o searã inainte.Ei, bine, Gingasul nostru ducea o viatã in plinã mahala. Acum la etajul unu (unul dintre cazurile ferice), acum în garaj, acum în tropãit de cal si Cala, Cala, Cala - o tigancã spãlându-si sânii cu un burete într-un lighean, un mic " Print Cersetor" acest Apeiron îsi consuma VIATA mergand pe limita, facând pact adesea cu TACEREA Si FEMEIA de cafeanea, de spectacol, de mahala, de circ, telefonista, femeia de serviciu, FEMEIA...sau "100 de fete-femei" dacã nu dus rece... MOARTEA Vazutã cu ochiul celui care bea de fricã, la crâsma "La Matale", prin ochiul lui Apeiron încetosat de vinul femeii "deosebit de frumoasã". Clipele de intens dezastru psihologic, o agonie a acelui neajutorat care nu putea fi decât un înrolat, pe acele timpuri, în armatã, sunt relate prin vin si vodcã, femeie si salvarea prin ea atât cât sã poatã muri linistit. "Femeia-plângând-jocul absurd al limitelor". Iat-o pe Peras. Dacã Teleute moare, moare si Apeiron, conform UNULUI, apare Metexeiul, apare nemãrginitul, fãrã formã, fãrã contur... NIMICUL Încercarea Gingasului de a întelege chestia cu "gunoiul", de fapt sã mã facã pe mine sã-nteleg care-i treaba cu gãleata si cu necioplitul care a urinat in vazul tuturor si-a lasat SI miros în urma lui... De ce bea Apeiron? De ce avea nevoie de femeie? Ce-l fãcuse într-o zi sã iasã din spatiul matrice? JUDECATA Alesese centura, drumul cel mai usor de ajuns acolo unde vroia el, unde era liniste si putea sã priveascã în urma sa... în rest n-ar fi avut sens,sã urce pe munte, la inãltime. Totusi a calatorit cu trenul. Da, dar nu tot drumul. Oare obosea dacã nu lua trenul? Bãtrânul consilier îi fãcea analiza psihologicã mai bine decât el însusi, Gingasul Apeiron. Nu cumva ne aflãm în Banda lui Mobius si noi nu stim asta? Nu cumva trenul merge pe-o bandã desenatã si from time to time se opreste pentru "cut-uri" pe cerc?Plecase Apeiron pe un drum drept sau drumul era acolo unde el mergea mereu? " Locuinta lui stabilã era drumul." DRUMUL, FRICA, MÃRGINIREA si-o FEMEIE (100), Iatã FRICA lui Volodia... Ce mai FRICÃ REUSITÃ! Ergo bibamus, Volodia! | |