| + Bună | Ioana Geacăr [26.Mar.07 19:03] |
| Un cântec grav despre cădere, mai mult despre libertatea pe care o afli și în cădere, sau numai o păstrezi, libertate pe care numai sufletele alese o au, doar cel care este în deplin acord cu marele angrenaj cosmic și nu se teme nici de viață, nici de moarte. Totuși, mici retușuri: Aș scoate pe "cândva",pe "de atunci" aș înlocui pe "ieșea" cu "iese", pentru a ramâne într-un spațiu etern. | |
| = Ioana Geacăr | Elena Overhamm [26.Mar.07 20:13] |
| Ioana, mulțumesc pentru apreciere și, mai ales, sfaturi. Am ținut cont de observațiile tale, am modificat. Ai dreptate, acum îmi place mai mult. Da, eu și cântecele mele, căutările și inciziile adânci în chiar abisul ființei ce sunt... poate într-o zi voi ajunge acolo unde lumina este veșnică; ca toți ceilalți, de altfel... Căutarea nu se oprește nicio clipă. La bună revedere! | |
| = arsura înflorită | Corneliu Traian Atanasiu [26.Mar.07 23:20] |
O rană din care curge de jertfă sînge albastru. "Din fumul ce iese / cerul se țese." Căderea îmi aduce aminte de "La chutte", adevărată renaștere. | |
| = rană | Daniela Șontică [27.Mar.07 00:33] |
| în căutarea păsării albastre, de fapt a unei noi dureri, fără de care libertatea are mai puțină viață, iar pe alocuri moarte. frumoasă imaginea cuibului făcut de glonț. | |
| = răspunsuri | Elena Overhamm [27.Mar.07 12:17] |
| Corneliu, arsura aceea nu se va cicatriza, din ea vor crește lăstari - astfel, într-o bună zi, o pădure întreagă mă va locui... tu știi bine înțelesurile și rosturile. Daniela, mă bucură semnul tău. Da, durerile ca niște revelații, permanența ridicării în picioare, după ce genunchii au osândit îndelung spinarea humei. Ioana Matei, te-am văzut... ce bine că înțelegi! George Lupașcu, într-adevăr! Vă mulțumesc tuturor! | |