| = citire | Vasile Mihalache [26.Mar.07 11:09] |
| Poemul conține tristeți dizolvante unde zilele, desprinse unele de celelalte își pierd însemnătatea iar fără dragostea este o stare când cu greu se mai adună în sine ființa.Transparența lui permite observarea tușelor continui fără abateri, întreruperi, determinante pentru a stabili deplina valoare și sinceritate artistică a textului. | |
| = scriere pe claviculă | florin caragiu [26.Mar.07 13:29] |
| mi-a plăcut acest drum ce pleacă dintr-un amestec de senzații și vise, trece de la "linia iluzorie a umerilor" ce "dispare în pumnii răsuciți spre nimic" la dragostea scrisă pe claviculă, scest vestibul al locului inimii, decelând în final "nevoia de dizolvare, desprindere, topire a blestemului". Blestemul este lanțul a ceea ce ne ține în tristețe, deșertul lipsei de apa alterității și al iluziei create de sete în dunele singurătății... | |
| = Vasile, Florin | Ela Victoria Luca [26.Mar.07 15:10] |
| Vasile, mulțumesc, da, e una din poeziile în care transparența este esențială, firescul, linia simplă, trimiterea spre înțelepciune și inima deschisă, așa, ca atunci când știi că sunt zilele numărate și tot ce este prețios contează mai mult decât lumescul posibil. Florin, cel mai mult mă bucură că ai descifrat treptele de înălțare a spiritului aici, în poezia asta, chiar dacă sunt punctate discret, și că ai mers pe linia binecuvântare-blestem dizolvat. Mulțumesc frumos. Ela | |
| = "esentiala e dragostea" | Cristina Rusu [26.Mar.07 17:22] |
| pentru ca ea rupe orice blestem. blestemul scris pe om, "pe umeri", "pe clavicula", "in pumni", "in palme", este dizolvat de puterea iubirii. un poem interesant si foarte real. cu drag, bia | |
| = dă-i cu blestemul | Dana Mușat [26.Mar.07 20:47] |
| Blestemul poetului e o stare de fapt și cei vizați ar trebui să se teamă, căci el e undeva peste limita nocivului literar. Cu alte cuvinte, noi, poeții, îi facem din cuvinte pe toți de îi lăsăm cu buza umflată. 1. Pe cuvânt dacă știu ce înseamnă 'euphorbia elegans '... e vreo denumire științifică a vreunei plante? Așa reiese din context. Să-mi fie iertată necunoștința. 2. 'desfac zilele una de alta cum se desprind trenuri fără destinație' aici legătura dintre cele două idei e greu de atins cu mintea. Mi-a luat ceva timp să o desfac: trenuri fără destinație versus zilele astea ar trebui să fie o desprindere, o depărtare de timpul normal(iată, iar, o desfacere de tot ceea ce înseamnă obișnuit). Mai reflectă și o depărtare și tind să cred că este vorba și despre sentimente. O metaforă interesantă. Poate fi de bine complexitatea ei, dar poate fi și de rău, pentru cititorul care se află în necunoștință de cauză și care nu va reuși să decripteze ideea.(bine, dacă nu e în stare să decripteze, e clar și faptul că nu o să se chinuie să facă asta:)) 3. Mi-au plăcut în mod deosebit prin originalitate: 'esențială e dragostea îți scriam pe claviculă' și 'pumnii mei răsuciți spre nimic' Finalul brusc și sintetizat într-un vers captează atenția și mă refer aici la impresia pe care trebuie să o lase un poem. Și cu asta cred că am încheiat comentariul. Toate cele bune! | |
| = parere | Anghel Pop [26.Mar.07 20:48] |
| Am degustat estetic acest text ca pe o "infuzie de teamă" condimentata cu "sevă de euphorbia elegans", o exprimare eleganta pentru sensuri revizuite ale vechilor cuvinte. In sintagma "lanțul care te ține" cuvantul "ține" mi s-a parut ca poate fi substituit cu un termen mai bogat semantic, "ținerea" e sugerata deja de "lanț", lanțul e facut sa te țina. Nu am reusit sa rezonez cu imaginea "plaja tacerii", pentru mine plaja e plina de spumegarea valurilor, vuietele brizelor, scrasnetele nisipului si ale cochiliilor, cantecele pescarusilor, dar cred ca ai dorit sa sugerezi solitudinea unui tarm pustiu: in aceasta ipostaza am simtit eu aceasta plaja. Cu "senzatii difuze" si "pumnii rasuciti spre nimic" am contemplat si eu "femeia nisipurilor" evanescenta printre dunele acestui poem. Textul tau are o melodicitate recitativa, o marca distinctiva a autenticei poezii. Si remarc faptul ca reusesti sa scrii detasat despre lucruri pasionante, iar cerebralitatea e dozata atat cat sa controleze articularea starilor pline de fervoare. Am mai zis aceasta, beneficiezi de avantajul de a-ti fi construit cu migala in timp un stil. Iar acum te desfasori cu siguranta in fata noastra. Pentru mine aceasta e o poezie care-mi multumeste pe deplin apetenta pentru frumusete complexa. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [26.Mar.07 21:15] |
| Cristina, mulțumesc, oriunde am scrie, materia rezonează la atingerea spiritului din cuvânt. De aceea, ca o amprentă definitivă dragostea. Dana, euphorbia elegans este o specie rară și foarte rezistentă de cactus, care înflorește rar, iar floarea este deosebit de delicată. Am citit în ea de mult, prin adolescență, într-un roman, "Joia mor fluturii". Știi cum se desprind trenurile din gară, unul după celălalt? Când le privești ai sentimentul că așa se rup uneori și zilele din tine. Nici nu contează destinația. Nu e așa de complexă, e simplă. Cel puțin pentru un călător și pt cineva care trăiește în frământările lui blestemul nisipurilor. Anghele, plaja de tăcere sau plaja tăcerii o simți atunci când, ca într-o pustiire, te aduni cu totul în cochilia ta și nu îți auzi decât efemerul gând. Pe un perete din camera mea există un tablou cu o astfel de plajă. Și, cumva, așa e tăcerea mea. Am preferat "ține" decât alt sinonim, fiindcă am evitat leagă, prinde etc., am vrut să emrg pe ține/susține/reține etc. Dar mă voi mai gândi, fiindcă îs neîmpăcată de felul meu, până nu simt acordajul fin al cuvintelor între ele. Mulțam fain pentru cum ai auzit în tine, recitate, aceste versuri. Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [26.Mar.07 21:27] |
| pt Dana: am citit despre ea pt Anghel: merg | |
| = ei | Dana Mușat [27.Mar.07 16:35] |
| atunci se pare ca mie imi place sa complic lucrurile:) | |