| = mulțumesc Vasile... | Romulus Campan [21.Mar.07 09:54] |
| Îmi iartă îndrăzneala de-a mă vedea parcă, în poem. Câtă frumusețe, tristețe, și bucuria de a fi mâncat de vrăbii, "irosindu-te", ca hrană multora. Un răzvrătit înghițit de lumină. | |
| = vine sfirsitul lunii | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.07 10:05] |
| acesta este un tablou imaginar cu titlu pe placul meu dar uite ca autobuzul are pana, si voi merge pe jos, nu prea mult, iti voi scrie | |
| = re-Anni-Lorei, Romulus Câmpan | Vasile Mihalache [21.Mar.07 11:42] |
| Vă mulțumesc, prieteni de însoțire și vorbe tămăduitoare. | |
| = "lumina care-i înghite pe toți răzvrătiții" | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 11:47] |
| Cred că este poemul cel mai rotund pe care l-am citit pe pagian ta până astăzi, Vasile, ai reușit o portretuzare poetică în tușe profunde, un impresionism discret, dar și o linie estetică și etică deosebită. Rețin ca și versuri: "Carnea i-a înflorit în timpul căderii" - în orice cădere este și miezul înălțării "lumina care-i înghite pe toți răzvrătiții" - când totul se varsă în lumină, nici "genurile obscure ale conștiinței" nu se pot răzvrăti "Dar niciodată, desigur, abdicările Acele retrageri cu spinarea împovărată" - povara noastră cea de toate timpurile, indiferent de nivelul spiritual. Și deosebit finalul. Ela | |
| = . | Ela Victoria Luca [21.Mar.07 11:53] |
| er: pagina, portretizare | |
| = Ela Victoria Luca | Vasile Mihalache [21.Mar.07 12:02] |
| Mulțumesc pentru aprecierile surprinzător de favorabile.Am dovada implicită că urmăriți evoluția mea și sunt onorat. Vă mulțumesc încă o dată. | |
| = mi-am uitat un siret/sfoara pe podul de lemn | Anni- Lorei Mainka [21.Mar.07 12:22] |
| ...al poeziei tale ....in care am ajuns peste podetul nicai madalina, dupa ce am trecut pe la Victor Marinescu ....nu cred ca am intilnire cu cineva, dar ca mustele lui Dali nu ma vor parasi sunt sigura.... ma mai odihnesc pe la tine pina sa plec pentru mai multa vreme | |
| = dazavuarea eului pohetic | dan mihuț [21.Mar.07 13:06] |
| mi-e un pic prea rece discursul la persoana a 3a, de o indiferență categorică față de vocea, susurul semantic al textului. sau poate ai vrut să fugi de auctoriala persoana 1. oricum, eu am citit textul cu schimbare pe persoana 1. | |
| = Către editori | Vasile Mihalache [21.Mar.07 13:19] |
| Mulțumesc foarte mult editorilor pentru selectarea poemului la "recomandate". | |
| = Anni-Lorei | Vasile Mihalache [21.Mar.07 13:25] |
| Îți mulțumesc pentru popasurile tale încurajatoare, sunt bucuros. | |
| = re-Dan Mihuț | Vasile Mihalache [21.Mar.07 13:34] |
| Sunt onorat de popasul Dvs. în această pagină, vă mulțumesc pentru atenta lectură a textului.Desigur unicitatea este totdeauna o calitate care îi îmbracă doar pe ceilalți.Modestia , bunul simț suprimă excese. | |
| = harakiri poetic | ionut laurentiu enache [21.Mar.07 15:30] |
| "resturi de naivitate" "Suspendat în plasa de păianjen a scepticismului său funciar Printre rămășițe de tăceri primordiale nedivulgate- Concesii ostentative, fluturi scuturați de polen" chestii care ma ingrozesc. poezia de fata, in aparenta foarte slaba, e doar foarte slaba. cred ca singurul vers care merita exploatat de aici este "Carnea i-a înflorit în timpul căderii", dar care a fost si el utilizat pana la uzare.. adica ideea nu e rea, serios, dar cum poti scrie intr-un poem "resturi de naivitate", "ramasite de taceri", etc. plus filosofacareala aia gratuita chiar deloc estetica daca pentru suprarealisti astfel de idei sunt exploatate cumva si au un rol productiv la tine nu fac decat sa inghete, sa ermetizeze cauza poetica din text. nu vreau sa ma leg de disonantele ce apar la citire, ca sunt slava domnului. poema asta imi aduce aminte de ceva ce tot vreau sa fac eu de mult, atat fizic cat si literar. sa va arat eu o mostra de harakiri poetic in direct: realitatea joacă dartz cu seringi infectate cu dragoste multa dragoste muzicalitatea liniștii ΐmi intră ΐn oase și se scurge din pat ΐmbrățișează caloriferul concomitent cu săriturile mele spre lustră ΐn jurul meu au crescut lăstari de veșnicie cu fructe hai tir bolnav | |
| = re-Ionuț | Vasile Mihalache [21.Mar.07 15:51] |
| Mulțumesc pentru interesul pe care îl dai întru des-ființarea unui poem remarcat, acestea sunt cauzele tale nobile. Argumentele le poți folosi ca șireturi, nicidecum șiretlicuri.În sfârșit te-ai coborât și spre muritori. Voi ține cont de toate observațiile tale cu sic. | |
| = Vasile, | Alia Vaida [21.Mar.07 19:22] |
| mie din fiecare text pe care-l citesc aici imi ramane in minte nu ansamblul, ci acele mici imagini sugestive (pentru mine), care imi creaza o apropiere de suflet (al meu, si poate si al celui care a scris). Am trecut peste poemul tau fara sa remarc ceva deosebit, pana spre sfarsit, cand ochii mi-au ramas mult timp la imaginile din ultima strofa (fara "ingenunchiat"): "L-am regăsit zornăindu-și mărunțișul - Zilele cu bilete de autobuz și capete de sfoară Cu fața la fereastră ca o felie de pâine Din care ciuguleau vrăbiile, Cu ochii ca două lacuri sărate". Foarte :) | |
| = p.s. | Alia Vaida [21.Mar.07 21:42] |
| Cu referire strict la versurile care mi-au placut mie - mi se pare totusi ca suna mai bine daca din "cu ochii ca doua lacuri sarate" ai scoate acel "ca" (comparatia nu mi se pare o figura de stil prea fericita, iar in cazul de fatza, daca o eviti, eviti si acea cacofonie din "ochii ca"). Parerea mea, care este :) | |
| = Îngenuncheat în fața milei | Stefan Lucian Muresanu [21.Mar.07 21:54] |
| Aș putea-o numi, fără să lezez opțiunea autoarei, "balada sufletului candriu" și nu aș grași dacă, ca specie literară, aș încadra această poezie în expresionismul baladesc. Poezia este o revoltă în care "el", omul nevoilor, suspendă "indiferența, lăcomia" căzând apoi, obosit de toate câte i se întâmplă, în viața-i nedorită "ca fluturii scuturați de polen". Parafrazând conștientul, sfidează soarta hărăzită care-l prinde ca într-o plasă de păianjen. Se resemnează hrănind din bucata lui de pâine păsările cerului. Înălțător imn neajutoratului, acelui "el" bătut de soartă fără nicio vină. Succes, 22.03.2007, Lucian. | |
| = Modificări | Stefan Lucian Muresanu [21.Mar.07 22:03] |
| erată: "opțiunea autorului" "greși" în loc de "grași" Lucian, 22.03.2007 | |
| = O reprezentație într-un singur act. | Stănculeasa Cristinel [22.Mar.07 00:45] |
| Poezia a îngenuncheat poetul! O strângere de mână nu este îndeajuns pentru reprezentație. Trăiești marea piesă a vieții tale, acolo unde cortina nu va cădea niciodată.Poezia este piesa ta. Îți mulțumesc pentru cuvintele scrise. | |
| = "ingenuncheat" | George Pașa [22.Mar.07 12:13] |
| Fara indoiala, comentatorii anteriori au cam spus multe despre plusurile si minusurile textului. E o poezie acceptabila, daca ma gandesc la ideatica sa. Dar forma schiopateaza cam rau. Numai daca m-as referi la acel typo, vazut si de altii: "ingenunchiat". Anacolutul sa-l acceptam ca pe un mijloc artistic. Nu stiu de ce autorul n-a renuntat la punctuatie, iar daca o foloseste nu utilizeaza toate semnele. In ansamblu, insa, textul este meritoriu. | |
| = Răspunsuri | Vasile Mihalache [22.Mar.07 15:35] |
| Alia Vaida, Ai dreptate. Mulțumesc pentru comentariu. Ștefan Lucian Mureșanu, Mă bucur de înscrierea Dvs. printre cititorii acestei pagini.Vă mulțumesc pentru comentariul pertinent. Stănculeasa Cristinel, Mulțumesc pentru că ai însoțit acest poem până la ultimul vers. George Pașa, Don' profesor, vă mulțumesc pentru comentariu și îndrumări. | |
| = ... | Fluerașu Petre [23.Mar.07 00:25] |
| Puternic si trist acest peisaj, ce pleaca de la un titlu inspirat ales si urmeaza un ritm descendent, pentru a il lasa pe cititor in final fata in fata cu dezolarea... imi place modul in care ai reusit sa zugravesti aceste elemente, imi place senzatia de spleen omniprezenta... imi place felicitari petre | |
| = re- Fluerașu Petre | Vasile Mihalache [25.Mar.07 20:50] |
| Vă mulțumesc pentru gândurile frumoase pe care vi le-a inspirat poemul și pe care le-ați transcris ca mărturie de apreciere. | |
| = re-Sergiu Bălăeș | Vasile Mihalache [26.Mar.07 00:05] |
| Bineînțeles, dar ce credeai?Bălăeș e nume de rezonanță în literatura română, nu pricep de ce nu ești pe aproape.De fiecare dată îți alegi purtătorii de cuvânt ai propriilor opinii? | |
| = Și ce_ | Vasile Mihalache [26.Mar.07 19:22] |
| Oricum numele nu era cunoscut pentru mine.Rămâi împăcat și sănătos! | |
| = Dureros de "dulce"! | Alina-Raluca Suschina [27.Mar.07 22:14] |
| Expresiva si la "locul" ei, pentru cine vrea sa înteleaga sensul cuvintelor.O combinatie de abstract cu real împinsa pâna la limita suportabilului.Dureros de "dulce"! | |
| = re-Ana Maria Vajdea | Vasile Mihalache [27.Mar.07 23:09] |
| Într-adevăr, poemul ca intenție (dar și ca realizare, cred)este tabloul unui ins care a viețuit activ urmând puținele principii până la acest final unde, ca un fruct copt, vrea să afle puțină prețuire și este capabil abia acum de sacrificiul real, anonim.Mulțumesc pentru apreciere. | |
| = re-Alina-Raluca Suschina | Vasile Mihalache [27.Mar.07 23:14] |
| Mulțumesc mult pentru sensibilitatea aprecierilor.Te mai aștept în pagina mea. | |