| = rugă | Vasile Munteanu [15.Mar.07 14:39] |
| restul... e tăcere; nu poți intra desculț într-un monolog; permite-mi, rogu-te, să ies ca unul cu picioarele încă nespălate. cu prețuire, | |
| = între țărmuri | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 14:43] |
| uneori poeziile tale se scriu între țărmuri, într-o tăcere ritualică, așa cum se construiesc luntrele, așa cum se aleg boabele de orez, cu o recunoștință pentru fiecare secundă. nici rănile, nici căderea nu pot fi "șterse", pot fi doar binecuvântate. spre "urmele fiului". deosebit mi-a plcăut a doua strofă. Ela | |
| = să luăm aminte, | florin caragiu [15.Mar.07 17:27] |
| lucruri indiferente prefac verbul... odihnitoare imaginea timpului pe un bob de orez... apoi legănarea, balansul spre celălalt mal ne poartă pe linia de fugă, pe urmele fiului unde rănilor spălate le este de ajuns un cuvânt... | |
| = rotund | Daniela Șontică [15.Mar.07 20:25] |
| Întreaga poezie se împlinește frumos: la început "nu e de-ajuns în gândul tău", iar la final este "cuvânt de ajuns nouă". Cuvântul care izbăvește. | |
| = Joc de idei din dulcele păcat | Stefan Lucian Muresanu [17.Mar.07 20:50] |
| Lejeritatea cu care curg cuvintele în versurile poeziei îți dau o senzație de liniștire a sufletului, o mângâiere în valtrapurile jocului de real în ireal. Versurile "...ispitirile primesc tot atâta/de la cădere încoace/să luăm aminte..." ne aduc, avertizându-ne de plăcerea păcatului, la Geneză cu un sensibil reproș pe care, totuși, îl acceptă. Omenește este ca lumea să înceapă întotdeauna de la perechea adamică, în care și poetul crede, pereche inspiratoare ce obosită, poate ca și Marele Creator, cere odihnă. Odihna este activă pentru că, în lumea lui, poetul adună cuvinte, meditează ca apoi "dintr-un singur cuvânt/de ajuns nouă" totul să înceteze gândind...idei. Succes, 17.03.2007 | |
| = Cuvintul Cuvint | Alexandru Uiuiu [18.Mar.07 10:55] |
| Ma tot intreb: ce sa caute cuvintul cuvint in poezie?! E ca si cum am duce la tirg un cal pe care scriem cu grija cal. Mai vezi o data ce e cu "verbul" si cu cele trei "cuvinte" in plus. Poate chiar comunicam si nu cuvintul comunicare ci ceva...Vezi tu... Daca awsumat asta este o metapoetica retrag tot de am spus!Mie mi s-a parut ca nu este. | |
| = Oameni mici... | Stefan Lucian Muresanu [20.Mar.07 09:17] |
| În atenția observatorului-comentator uiuiu 1.ai accesat adresa autorului pentru a-ți spune o părere sinceră și nicidecum răutăcioasă, după cum negrul tău suflet o expiră, fără a face observații lipsite de sens asupra altor comentarii; 2.faptul că nu ai avut nimic de spus decât remarci răuvoitoare, pornite din interiorul tău mic și insuficient dezvoltat, au reieșit din "cuvintele-idei" pe care în negreala-ți-vânătă a închipuirii tale le folosești; 3.lasă pe alții îndreptățiți să se ocupe de rosturile "lingvistice" iar tu să-ți vezi de creațiile tale...nu te crede mai mult decât îți permite bunul simț; 4.așa cum mi-am deschis această adresă, tot așa de ușor o și pot șterge pentru ca observațiile tale insinifiante și lipsite de multă logică și bun simț să nu mai aibă ce comenta; 5.lasă-ți nimicnicia și faptul că nu ești mai sus decât ți-ai dori la ușa acestui cenaclu... 19.03.2007 | |
| = din Prag | Alexandru Uiuiu [22.Mar.07 09:55] |
| Asadar era o metapoetica asumata.... Acum am inteles!Poetule! Poemul are virtuti la care nu m-am referit iar acum e prea tirziu...Ce am facut eu a fost sa iti sugerez o idee critica in speranta ca putem purta un dialog despre facerea poemului. Cit despre usa cenaclului..., in prag Stefane, in prag, acolo sint, acolo imi convine, acolo e de mine. In locul masurii! | |
| = Numai cu voi și nimic altceva... :) | Florin Andor [03.Apr.07 13:43] |
| Vasile, ... făcută e casa de cugetul omului ne ferim de miresme și de frigul dospit din aceeași frământătură ... aplecarea ta printre cuvinte, de parcă am vorbi, plăcută veste ... mulțumesc frumos de trecere și suflet aproape, la bună veghere :) Ela, ... vin texte și ne gâdilă palma, ne alegem forma(cu trei degete nelocuite...), dinspre esențe ... ardem punțile către contur(sau poate sunt doar eforturi de închipuire) ... mai încolo tu știi, cum freamătă piatra cu omul de gât ... nu te grăbi, nu mă grăbesc, transfigurarea doar ploaie călduță ... mulțam fain de aplecare printre cuvinte și pășire aproape, țuc de suflet :) Florine, ... în timpul somnului mâinile nu lasă urme, vom bănui mai des înlăuntrul inimii agonisind fără judecare ... trebuie că ai ce vedea, pe strada aceasta nu e nimeni fără amestec ... mulțumesc frumos de nuanțe și imagini, la bună veghere :) Daniela, ... te știu și nu mai cer altceva, printre cuvinte ... forma doar puzderie de oameni cu ochi ațintiți, înclinându-se, în drumul către punct ... ori poate coarda sensibilă în căutarea unuia, ales ... încântat(un surâs aici) de trecere ... la bună veghere :) Ștefan Lucian Mureșanu, ... nuanțe risipind printre cuvinte (căutând) priceperea, stăpânirea gândului deasupra literei către desăvârșire ... un itinerar purtat în cârcă, în lumea aceasta ... mulțumesc frumos de venire aproape, când ceara stingherește mi-amintești că există taine ... la bună veghere :) Alexandru Uiuiu, ... mă întreb dacă piatra se leagă de umbră scăzându-se, ori cea scăpată din mână doar temei de nădejde a fi pentru altă clipă de tăcere ... mi s-au părut cuvinte, în plus acolo poate doar răsfăț(judecând a risipă ce părea al meu) ... suntem atâția săraci, neplecați la vreme ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :) | |