| = slabut | Akemi [03.Aug.02 19:20] |
| Slabut, banal. Singurele versuri mai deosebite sunt 5 si 6. | |
| = lapislazuli what happend? | emilio [05.Aug.02 01:25] |
| akemi are dreptate! ce se intampla cu tine, omule?mi-e dor de magician! | |
| = emilio & akemi | lapislazuli [06.Aug.02 18:01] |
| Emilio, ma voi stradui sa-ti raspund. Si tu si Akemi aveti dreptate in ceea ce priveste nivelul acestei poezii. Dar pentru ca o priviti, poate, un pic doar la suprafata. E si normal acest lucru, pentru ca atunci cand intri pe un site si citesti zeci de poezii, zeci de pareri samd, uneori nu poti sa surprinzi si restul. Probabil ca si eu, daca as fi citit aceasta poezie ca fiind postata de altcineva as fi spus acelasi lucru. Nu stiu, s-ar putea. Ideea se gaseste insa in ultimele doua versuri. Aceasta e cheia (suna mult, nu-i asa?). Jocul asta de cuvinte intre dor si durere (inca nu aparuse cantecul celor de la Taxi pe vremea cand scriam poezia). Gandurile dor de dor - asta e mesajul pe care trebuie sa-l marturiseasca versurile. Cum as putea sa nascocesc frumuseti, metafore, epitete elegante si surprinzatoare, cum as putea sa scriu o poezie "buna" cand insasi gandurile ma dor, imi sunt insuportabile, ma ucid? Vezi tu, eu foarte mult timp nu am avut incredere in poezie. Pentru ca urasc orice artificialitate, orice "scriuacestcuvantsilangaelpunaltullacarenus-amaiganditnimenicasafiuoriginalsisaimpresionez", pentru ca pretind poeziei si poetului sa se exprime pe sine, sa spuna adevarul, sa nu fie doar un joc cu margele de sticla, luminos si gaunos pe dinauntru. Cand intr-un tarziu am descoperit ce mult bine poate sa faca poezia si am inceput sa scriu si eu am facut-o punandu-mi mie insumi o conditie: aceea de a fi sincer, de a spune ceea ce gandesc si simt, de a nu renunta la un sentiment doar pentru ca poate sa para banal, sau la un gand pentru ca nu e cine stie ce mare revelatie. Incerc sa fiu sincer, incerc sa ma povestesc, incerc adesea sa ma definesc, uneori ma surprind singur,nu scriu niciodata decat ceea ce gandesc. Cuvintele nu sunt niciodata decat un pretext, nu un scop in sine. E aceeasi cautare din seria magicianului: a intelesurilor, uneori ascunse in spatele simplitatii. Nici o poezie pe care am scris-o nu mi se pare importanta ea singura, desi pe unele le simt ca sunt frumoase si ma farmeca si pe mine cu versurile lor. Nu. Doar toate poeziile mele la un loc pot sa incerce sa ma aproximeze. De aceea am nevoie de ele toate. De aceea nu o voi sterge nici pe aceasta de pe site. De aceea va voi mai dezamagi probabil de multe ori. Sper sa ma intelegi. Si ierti. Pe curand! PS: In curand, povestea magicianului!!! | |