= oglinzi migratoare | Gelu Koite [26.Feb.07 20:31] |
Super bun finalul. Partea cu libidinosul cu barbie dubla e cam lungita, suna a film de serie B. Ne mai vedem pe aici. | |
= reacție | M. Sârbu [26.Feb.07 19:28] |
"nu-mi închipui ce s-ar fi întâmplat cu albastrul cerului dacă nu l-aș fi ascuns într-o cameră făcută din oglinzi migratoare" interesantă și suprarealistă, povestea insolită a unui alt-fel-de-a-ti-vinde-sufletul: cred că aici e cheia "nu știu ce-a fost cu mine în noaptea de duminică spre luni când am acceptat să-i mângâi bărbia dublă iar el să-mi coase de marginea omoplaților două aripi de porumbel spunându-mi că mă angajează în sfârșit îmi dă un post de înger păzitor" Mishu | |
= parere | Dana Mușat [26.Feb.07 20:35] |
Ai o greseala, Tamara: "să-mi coase". Corect este : "sa-mi coasa". Greseala de typo, presupun.:) Chestia cu eul liric ce se imagineaza pe o tava cu un mar in gura suna putin dizgratios, avand in vedere faptul ca poetul este si de gen feminin. Chestia ma duce cu gandul la un porc, mancat in stilul secolului al XVIII-lea, ceea ce nu e tocmai feeric. dar poate ca si asta a fost ideea: unei duritati excesive sau, poate, a unei ironii mascate. restul poemului suna bine. Mi-au placut constructiile: "cameră făcută din oglinzi migratoare" "sânge bătrân" "vecinii impaiat" . Toate cele bune! | |
= Răspunsuri | Tamara Zub [26.Feb.07 20:59] |
Gelu Koite, M.Sârbu, Dana Mușat, vă mulțumesc pentru că ați citit și v-ați lăsat impresiile sub poem. Da, e vorba de un alt fel de a-ți vinde sufletul, iar cel cu măr în gură seamănă cu un purcel, deși a a fost înger. Mersi și de observația privind greșeala din verbul "a coase" - am corectat. Vă urez un început de primăvară cât mai însorit! | |
= Tamară, Tamară... | Romulus Campan [26.Feb.07 21:08] |
Nu suntem ceea ce vede toată lumea pe tavă... ci ceea ce ascundem, în cazul tău, "cerul albastru". Poem închegat, fluid, dens, final superb. Primește * o steluță neoficială și jerpelită dintr-o inimă albastră. Cu citire. | |