Comentariile membrilor:

 =  singuratatea mea si cu mine!
Uln Aron Alex
[24.Feb.07 13:32]
Un poem trist in simplitatea(aparenta) caruia se desarta timpul... a creste inseamna si a te imputina iar singuratatea nu-si mai gaseste locul in singuratate...

"Murim Ilarie,
Eu, copilăria ta și cu mine."


 =  Ulnule, Ulnule...
Romulus Campan
[24.Feb.07 15:48]
Mi-e rușine

că n-am mai trecut de mult pe la tine.
Mă iartă.
Mulțumesc tare mult că nu de-aia mă citești că te citesc.

Am început să mor, Ulnule. De durerea a ce se face cu poezia, cu literatura în genere. Și nu-i vorba de Agonia, doar.

Mai treci, te-aștept. Dacă nu-s acasă, ci plecat cu pluta, spune-i lui Ilarie să-ți facă ceai.

De flori de nu-mă-uita.


 =  re Campan
Uln Aron Alex
[24.Feb.07 17:03]
Da... un ceai si o vorba buna... nimic mai mult... si darnicia vietii... ma bucur sa te stiu in pace.

 =  cuvinte a rugă, Ulnule...
Romulus Campan
[24.Feb.07 17:16]
Mulțumesc Prietene,

Acum sunt tare sentimental.
Dar e ceva în simplitatea măreață a răspunsului tău, care mă adie ca pana de dărnicie a aripei unui înger trimis să vază dacă mai trăiesc.
Spune-i Îngere celui ce te-a trimis că sunt din ce în ce mai împăcat cu viața. A, era să uit și cu pietrele...

Scriu scurt, că scutură tare pluta asta...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !