| = Viata creata punct cu punct | razvan rachieriu [23.Feb.07 14:57] |
| O viață ”însoțită de himere” și de corpul cuvintelor ce merge “desculț” printre “lucrurile netrăite”, este creată punct cu punct până ajunge substanță de mișcare, emoții și devenire. Dorința de schimbare vine din elanul de a înlocui desuetul, monotonia și rutina cu altceva, mai intens, mai atrăgător și mai profund. | |
| = pipăindu-mi cuvintele | Maria Prochipiuc [23.Feb.07 15:58] |
| Răzvan – Nu numai corpul cuvintelor, dar și umbra lor e desculță uneori, atunci când încerci să dai alte sensuri viații, himerele sunt la tot pasul, totul e să nu te lași copleșit de ele. E aici momentul când vrei să faci un bilanț și...atunci decoperi netrăirile și vrei ceva profund. Mulțumesc! | |
| = Moralitatea existentiala | Vasile Mihalache [23.Feb.07 16:58] |
| Gasesc iarasi preocuparea profunda a poetei de a se ancora in realitatea atat de complexa pentru care imaginarul este ca incarcare in plus, un balast si o fuga; bilantul schimbului de amintiri abate de la calea credintei, dar drumul imaginar ofera amagitor satisfactii care produc o disipare a eului, o imprastiere - si atunci este ruga catre Divinitate de a re-trasa punctele de sprijin ale fiintei.Imbratisarile nu pot fi imitate- nici viata,trairile, fiecare trece prin faza de neincredere in sine, se goleste de sine apoi si se intoarce cu credinta la Tatal. | |
| = prin viața-mi imaginară | Maria Prochipiuc [23.Feb.07 17:14] |
| Vasile- mă faci mă faci să mă simt mică de tot, mă ridici la rangul de poetă, ceea ce mi se pare foarte mult, pe mine mă bucură faptul că există măcar un cititor care se poate spirala pe versurile mele și să rezoneze, e un lucru mare, că mă pot face înțeleasă, e un poem mult prea simplu față de cum scriu eu acum, dar se pare că am un ,,mentor” de la care pot învăța simplitatea versului, nu știu cât am reușit, fiindcă și ceea ce este aici la mine e un fel de spirală ancorată pe scheletul unui alt poem. Să fie oare un fel de trecere prin evenimentele vieții acest scurt poem? Rămâne de văzut, dacă se mai oprește cineva și ce impresii va avea. Spui că îmbrățișările nu pot fi imitate, eu consider că da, e vorba doar de un gest care poate însemna anumite lucruri, iar viața, da viața nu și nici trăirile... | |
| = schimbare | Cristina Rusu [23.Feb.07 17:41] |
| ...dar de sus in jos. caci toate de acolo le asteptam. este un poem impartit in ce a fost si ce vreau sa fiu maine. "un punct/prin viata-mi imaginara/ in rest schimbam amintirile" - un trio de versuri unde se pleaca din trecut si se ajunge la punct. se pune un punct in ambele situatii, dar desenul lui (al punctului), il face El. mie mi-a placut. cu prietenie, bia | |
| = punct cu punct | Maria Prochipiuc [23.Feb.07 19:56] |
| Cristina- Schimbare spui? Da poate fi o schimbare, dar referitor la ce spui tu eu mai cred că se poate și invers și de jos în sus. Ai intuit, fiindcă ai încercat să treci dincolo de cuvinte, îmi plac oamenii iscoditori. Să lăsam să ne deseneze El așa cum suntem, fiindcă ne iubește foarte mult! | |
| = Un bilanț | Gelu Bogdan Marin [23.Feb.07 20:47] |
| făcut la un moment dat - știm noi care - în care constatăm cîte au trecut pe lîngă noi sau noi am trecut pe lîngă ele fără să le luăm în seamă. Vine vremea să constatăm, cu mintea de acum, ce am pierdut sau ce puteam face ceva mai devreme. Călătorind printre himere este un moment deosebit de trist. Cît putem să ne schimbăm... Doar să apucăm să mai trăim și pentru noi. Numai de bine. | |
| = de aceea imit îmbrățișarea | Maria Prochipiuc [24.Feb.07 00:45] |
| Gelu - poezia este precum viata, iar viata nu este mereu o poezie, de asta uneori ne oprim si privim in urma, incercam sa rfacem traseul, ne dam seama pe lanaga ce-am trecut asa cum bine ai spus...nu putem spune ca nu au fost si himere...nici nu ne putem da seama cat de simplu e sa lasam macar o privire in poezie. Multumesc! | |
| = dumnezei care se cred Dumnezeu. | N. Nicolae [26.Feb.07 12:41] |
| tot ce n-am trăit în EL/ pentru El de fapt n-am trăit un gol al netrăirilor e mai cumplit decât moartea. Putem imagina orice, ceea ce suntem cu adevărat știe doar El. Si, la urma urmei, ce credem că suntem? dumnezei care se cred Dumnezeu. Trist. Simplitatea e o cale sigură către El. Cu dragoste, Nicolae | |
| = pipăindu-mi cuvintele | Maria Prochipiuc [27.Feb.07 08:47] |
| N. Nicolae – uite că și după ce se stinge lumina mai există câte un cititor care reușește să descifreze calea și să lase semn pe acolo pe unde umblă. Știi foarte bine care e sursa acestui poem. Noi putem să fim ceea ce suntem, dar mereu ne vom redesoperi, suntem mereu în schimbare și ne minunăm de ceea ce vedem în noi. Poezia e doar o formă de exprimare, dar cel mai important lucru e trăirea, trăirea care uneori e foarte greu de exprimat. Netrăirile la fel sunt în noi, dar mereu ne spunem: așa trebuia să fie, dar dacă poate trebuia să schimbăm și ne-am lăsat fără să luptăm? Nu vom ști niciodată! P.S Tindem spre dumnezeire nu? | |