| = Respiratiile funerare ale nefiindului | razvan rachieriu [22.Feb.07 13:58] |
| Scrii în cuvinte decojite de forme inutile despre tragedia vieții : moartea.În spatele frazelor se ascund tristețea, dezolarea și suferința, pentru o viață spintecată de destin, pentru care timpul s-a oprit în ființă și curge după criteriile veșniciei în neființă. Moartea a înlocuit tumultul existențial cu o tăcere adâncă, în care poți asculta respirațiile funerare ale nefiindului. | |
| = am înghițit moartea ta despre care nu știu nimic | Elis Ioan [22.Feb.07 15:10] |
| doar un semn pentru constantul starii din poemele tale, o curgere din unul in altul, fireasca. un intreg in care se simte abandonul, tristetea si neputinta uitarii. un jurnal pe care il citesc mereu si in care ma regasesc de cele mai multe ori. aici imi femeia care tace (aparenta fetei preluate) si peste al carei piept apasa timpul ca o piatra. | |
| = răspund | ioana cheregi crișan [22.Feb.07 17:45] |
| cred că se pierd comentarii... Răzvan, Elis, e starea aceea în care îți amintești totul deși nu ai vrea, isuportabila durere a pierderii cuiva drag. nu cred că ar trebui să mă bucur că ați rezonat, dar mă bucur că sunteți aici. vă mulțumesc. | |
| = nu , eu nu rezonez, sunt cu timpul pe piept | Anni- Lorei Mainka [22.Feb.07 18:23] |
| de un an traiesc ce ai scris, dar tu ai scris eu nu am putut...iti multumesc fara sa rezonez, este ca si cum ma eliberezi, cind te citesc ma uit in oglinda.... | |
| = Anni, | ioana cheregi crișan [22.Feb.07 22:34] |
| îți mulțumesc pentru citire. te mai aștept cu drag, ioana. | |