| + fac semn că exist și n-am cui dovedi | Maria Prochipiuc [16.Feb.07 08:46] |
| Un poem ca o strigare, mai mult decât atât, te citesc mereu, dar nu toate poemele mi se poterivesc și atunci trec mai departe, dar, uite că azi m-am oprit. Poemul tău cuprinde în el sentimenul unui întreg univers. O imagine extraordinară din versul: urma ta o surp cu genunchii. Tăcerea urlă uneori în noi, încât nu ne putem exprima altfel decât scriind. Prea multe nu aș spune despre acest poem, fiindcă e atât de gingaș și cuprinde în el atâta tristețe... Las semnul meu de apreciere... | |