| + scară | florin caragiu [14.Feb.07 17:31] |
| Îmi place această poezie cu expresii de o plasticitate remarcabilă, întâi taina inimii, sau a chipului divin, privită ca un cuib ce nu poate fi răsturnat prin nici o scuturare omenească, apoi îngerii ce păzesc izvorul conștiinței, care șterg "dimineața, cu aripile lor fereastra/ pînă se zărește lumea de dincolo" și în cele din urmă acea primire și purtare în cuib a ouălelor străine. Este aici o întreagă scară în trei trepte, de la conștiința chipului la conștiința transcendentală până la conștiința ființei întru asumare a alterității și comuniune. | |
| = favorite | Alina Manole [14.Feb.07 17:51] |
| Deși nu mă împac cu "susură" și "dimineața / fereastra", am să salvez poemul tău la favorite. | |