| = nu stiu cum sa iti spun, | Dan Cârlea [15.Feb.07 15:13] |
| dar uneori ma si "Inerveaza" ce versuri misto scoti. Uite asta :"prinsă în propriul ei plumb te privește straniu ca pe o catedrală catolică unde iarna aprindea candele pentru ispășire" merge singura. Cred ca o poti lasa atat, e super faina. Nu ca restul ar fi rau, dar e foarte percutanta de una singura, asa. | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [15.Feb.07 15:39] |
| Mulțam, da, cred că ar merge singură strofa aceea. Nu pot renunța însă la femeia asta ca sarea din sânge, nici să mă pici cu sare pe rană. Asta e. (Kidding.) Ela | |
| = Privindu-te ceva mai atent... | Vasile Iordan [15.Feb.07 23:22] |
| Da. Uneori o astfel de femeie... sau, mereu o stfel de femeie este pedepsita cu iubirea... Recunosc, prin prisma trairilor mele ca, exista femei in fata carora iti simti vinovatia, numai privindu-le... si fie si numai dupa ce le-ai furat un sarut, cu varful buzelor... Spun asta fiindca iubirea omului, in sine, este o pedeapsa pentru obiectul adoratiei... Vreau sa spun ca erosul este, procentual mai mult decat jumatate, egoism... Satisfacerea propriilor nevoi mai intai si pe urma restul... Ela, in incercarea aceea a mea, din atelier, la o astfel de femeie m-am referit... si pana la ea nu am crezut sa existe asa ceva... "în scenariul acela neîncheiat nimic nu mai mișcă decât atunci când bărbatul își leapădă umbrele și iubește până în miezul cerului" Ai spus-o atat de bine... numai ca eu am simtit asta, la propriu. Despre ce este vorba, despre vocatia sacrificului la femeia "perfecta" macar si intr-o definire laica. Mi s-a zbarlit pielea pe mine fiindca mi-am adus aminte de o aproape implicare in a pedepsi cu iubirea o astfel de femeie... Si m-am retras la timp! Am hotarat sa nu o ating deloc! Am hotarat sa-i slujesc cu credinta, ca unei regine, atunci cand ii va fi mai greu... Ma iarta daca te-am plictisit cu parerile mele! | |
| = Vasile | Ela Victoria Luca [15.Feb.07 23:54] |
| Cred că se întâmplă ca atunci când citim un text - poezie, proză, jurnal etc. - să reverberăm în noi, dacă acel text atinge ceva lăuntric, o amintire, o trăire, o întâmplare, un adevăr. În tien acest text și altele au avut acest impact. Eu am scris doar despre o femeie ca sarea din sânge și despre un anume fel de a iubi, așa cum rar se (mai) poate simți, pe lumea asta pământească. Ela | |
| = Ela, | Camil Camil [16.Feb.07 15:16] |
| recunosc..imi place poezia si "sarea din sange" e poezie, asa cum inteleg eu poezia (nu ca descriere a unor banalitati care trimit la te miri ce banalitati). da, sarea din sange nu e ceva banal si nici nu trimite spre ceva banal, chiar ai reusit sa gasesti trimiterile foarte bine. succes, | |
| = Camil | Ela Victoria Luca [18.Feb.07 23:17] |
| Mulțumesc mult, eu chiar simt nevoia să mai prelucrez această poezie. Probabil că au început propriile exigențe să aibă o voce mai puternică în ultimul timp. Mulțam mult, e ceva timp de când nu ai mai scris/comentat. Bun revenit, Ela | |