| = teleportat... | Romulus Campan [10.Feb.07 23:58] |
| Mulțumiri Florinule, Pentru a mă fi trimis înapoi pentru câteva clipe, în vârful tuturor copacilor în care mă urcam știind că iar n-o să pot coborî singur. "îmi aminteam să privesc cerul prin verdele copacilor" Mulțumesc, pentru prospețimea și splendoarea simplității. Cu citire, | |
| = florin te recomand lumii | mircea lacatus [11.Feb.07 00:40] |
| o poezie splendita ai scris aici si nu e de mirare cand coboram sau mai bine zis urcam pana la inocenta copilariei imi pare rau acum eu eram unul din aceea care facea echipele intotdeauna si nu ma gandeam la cei ramasi pe margine dar zambetul lor larg il vedeam cand intr-un sfarsit intrau si ei in teren felicitari admirator emirul | |
| = florin caragiu | Ramona Ungureanu [11.Feb.07 01:21] |
| hmmmm. interesant. ce faci? incerci sa scrii ca emir? :D eu poezii de genul asta nu am mai citit la tine. fainuta poezia. simpla, usoara la citit, si ... pe intelesul meu. :D | |
| = acolo unde | Ioan-Mircea Popovici [11.Feb.07 00:57] |
| Poezia aceasta, cu accente pe cateva tonuri, poate fi privita ca o balanta in care se vede cat te poate costa un gol. balanta asta simpla se atinge de cercul mare al sferei acolo unde, printre ramuri se vede cerul... locurile astea sunt cele care au cantecul de sirena... ce usor ratacim schimband doar un cuvant... | |
| = re: mulțumesc | florin caragiu [11.Feb.07 06:10] |
| Romulus: mulțumesc pentru vizită și cuvintele de apreciere, îmi amintesc și faza cu copacul, e faină și ea :) Mircea: Mulțumesc pentru recomandare, deci carele va să zică mătăluță făceai echipele ... nu ai de ce să-ți pară rău, m-ai salvat de la o moarte sigură :)) să trăiești, mă bucură trecerea ta! Ramona: mă bucur că ți-a plăcut Ioan-Mircea: Mulțumesc mult, mă bucură mult trecerea ta, într-adevăr golul cântărește mai ales când e mărginit de cercul mare al sferei și își caută printre secante centrul... limbajul e o casă cu multe camere în care te rătăcești ușor, mai ales când un cuvânt-indicator este schimbat în joacă, poate deveni chiar pe nesimțite un alt turn al lui babel... | |