| = asta-i intrebarea! | Ioan-Mircea Popovici [10.Feb.07 19:04] |
| din cercurile tale, iau cercul tacerii pe care fac noduri cu poeziile prietenilo. azi am facut un nod foarte consistent, semn ca la mine poemul acesta a ajuns intreg, bun de scrijelit pe zidul Citadelei. Asta-i intrebarea-manifest "înainte de a se naște am rupt lanțuri și am fugit mereu spre partea nevăzută a lumii atunci pentru ce mă întreb orașele noastre pe care ni le-am dorit pentru care am sângerat întreg și fără prihană cu vârstele noastre cu tot au luminile stinse" | |
| = primul prieten:) | Dana Banu [10.Feb.07 19:09] |
| ei, Iann, eram sigură că ai să apari:)) prietene, întrebările au întotdeauna răspunsuri și dacă nu le au le găsim, le inventăm, facem cercuri, le aruncăm în lume și apoi "ne scurgem încet dar sigur spre uitare tăcere și moarte " părerea mea, PS: textul e în construcție, nu știu care variantă ai citit-o, ideea e că deocamdată tot tai, lipesc, adaug, poate mâine îl șterg, mă mai gândesc... în fond, și mâine e o zi mulțumesc, | |
| = emotii | Ioan-Mircea Popovici [10.Feb.07 19:30] |
| inca nu au ajuns la tine cercurile mari de pe plaja. ti le voi trimite cu pescarusul ranit de la far... acolo e vorba de textele astea nascute vii, din care nu mai tai nimic... le pui scutece, le alaptezi, le cresti... dar nu revii... chiar si erorile-s mai importante ca finisarile... au respiratie... au aroma... precul "r"-ul acela lipsa din "prietenilor"... nu am folosit litera "r" pentru ca in formula impartirii, "r" este "restul" si impartirile-s frumoase daca-s intregi.... unde sunt resturi apar certurile pentru ele... eu am citit varianta "cu cordonul netaiat" am sapat-o pe zidul Citadelei... o vei gasi acolo... vei vedea ca vor fi multe citiri, multi prieteni, si de data asta nu vei mai da inapoi... si-n sambata de langa 12 martie o vei citi... ti-as citi-o eu, dar are in ea prea multe emotii... | |
| = dana :) | mircea lacatus [10.Feb.07 20:07] |
| m-ai strigat ? | |
| = al doilea prieten | Dana Banu [10.Feb.07 20:09] |
| da și ai venit vezi ce simplu e? | |
| = "am rupt lanțuri și am fugit mereu spre partea nevăzută a lumii" | Bogdanovici Andreea [10.Feb.07 20:26] |
| O poezie bună, pentru că din punct de vedere stilistic este construită bine, mesajul se transmite și el, ideea este susținută. Acum o părere micuță, sunt prea multe conjuncții și prepoziții, și afectează nivelul fonetic. (aglomerează textul inutil), dar este doar o părere. te salut și ""am rupt lanțuri și am fugit (...) spre partea nevăzută a lumii" (cel mai bun vers, adică mie mi-a plăcut cel mai mult :) | |
| = Andreea, | Dana Banu [10.Feb.07 20:32] |
| îți mulțumesc ai tu un fel al tău(cu ochelarii pe nas) de a privi spre poezie te salut și eu(fără ochelari:)) | |
| = sînt | Corneliu Traian Atanasiu [10.Feb.07 22:14] |
| prietenul atmosferei poemelor tale. Al unei ciudate dezabuzări responsabile petrecută în înserarea în care lava se pătrunde de lună. Ador acestă înstrăinare a incertitudinii ferme. Vîrsta aceea lălîie, ușor somnambulă. Blîndețea neputințelor arborată în bernă. | |
| = neo-bacovia | Romulus Campan [10.Feb.07 22:19] |
| N-am crezut vreodată c-am să iubesc poeziile care se termină în moarte. Nu-ți iubesc poezia aceasta. Îți urăsc poezia aceasta, dar e superbă poezia aceasta, dar mă doare poezia-ți, o simt cum îmi sfâșie bucăți mari de lacrimă pe care nici nu mai am vreme să le picur... Eu, cel cu certitudinea vieții eterne întru Cristos, plâng cu cei ce plâng în poezia ta, cu tine și toți prietenii tăi. Am cu mine o desagă goală și-s tot timpul flămând, mă luați și pe mine? Că iar s-a scris despre mine, plecatul, dezrădăcinatul, stigmatizatul, sângeratul. Superb poem, Dana. Arde-ne Doamne în inimi Învierea-ți să nu ne mai sfâșie atâta moarte. Iartă-mi zbuciumul, m-a răvășit ce-ai scris. Cu drag și citire, | |
| = răspunsuri | Dana Banu [10.Feb.07 22:33] |
| Cornel Traian Atanasiu, sunt onorată de trecerea ta, un cititor ca tine mă onorează, Romulus, te trec pe listă... vă mulțumesc | |
| = mulțumesc și precizare... | Romulus Campan [10.Feb.07 22:50] |
| Când am scris comentariul, după ce am citit poemul, în grabă n-am observat lista de prieteni, (sau nici n-a fost acolo?). Sunt însă profund onorat să-mi văd cochilia de litere, printre prietenii tăi. Mulțumesc. | |
| = re | Dana Banu [10.Feb.07 22:53] |
| am scris lista în timp ce tu scriai comentariul, gând la gând se pare, te-am luat și pe tine la drum:) eu îți mulțumesc | |
| = precizare | Dana Banu [11.Feb.07 06:47] |
| am scos lista cu numele prietenilor pentru că era incompletă, dacă ar fi fost să îi trec pe toți ea ar fi depășit cu mult în lungime textul poeziei:)) oricum, Romulus, important e că știi deja că ești trecut acolo, că te-am luat cu noi... | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| persoana intai plural e pretentioasa in poezie. mai ales cand e vorba de o strofa ca cea de-a doua din textul tau. e un pic "pompoasa" sau "moralista". oricum e un text asa, mai mult decat nostalgic. | |
| = re | Dana Banu [11.Feb.07 11:36] |
| ei, acum nu tot ce scriu e genial, Claudiule, mai iau și eu o pauză:)) în rest, vezi și tu, unora le place, altora nu, asta e bine și firesc mulțumesc de semn PS: sincer și mie mi se pare ușor pompieristică faza cu certificatele de naștere din strofa 2 dar așa a venit așa o las | |