| = cum am ajuns să ne-mpărțim în halul | Maria Prochipiuc [12.Feb.07 15:08] |
| Sub un anumit unghi al spațiului reușești o îmbinare a aducerii aminte cu realitatea, realitate ce pare luată uneori doar din stările de halucinație… sunt cuvinte care doar sugestionează un anumit lucru sau chiar o stare, deplasând accentul nu pe esențialul poemului ci mai ales spre ceea ce nu e atât de important: supunere de-a ocoli epava durerilor din râsul de paiață – apare un decalaj între partea de început și cea de final, ce începe să-ți fie specifică | |
| = Maria | Adrian Munteanu [12.Feb.07 22:55] |
| Știu și eu. Nu premeditez acest decalaj,dar este posibil ca el să se petreacă, fiindcă trăirea proprie fiecărui creator își imprimă umbrele. | |