| = un caz trimis în instanță | Corneliu Traian Atanasiu [06.Feb.07 09:29] |
Demersul tău este deosebit de flexibil și e realizat cu deplină acuratețe. Urmărești cu adevărat firul epic al întreprinderii autorului și ne introduci în atmosfera anchetei. Citezi, cum am văzut și în alte texte ale tale, cu probitatea celui care a făcut efortul de a-l înțelege pe autor, care vrea să dea probe de autenticitate a gîndului și stilului său și care nu-și ascunde consimțirea la voluptatea cu care l-a citit. O asemenea tentativă (a autorului) e normal să ne pună pe gînduri. Și, în măsura în care volumul se citește cu plăcere să ne aducă și satisfacția de a urmări un anume patetism al realizării unei intenții. Întrebi totuși suspicioasă: cui prodest? Mai precis: cui folosește distrugerea miturilor? Să n-ai nici o grijă, ele sînt distruse doar atunci cînd nu prea mai funcționează (după Eliade în asta constă și adevărul lor – funcționalitatea în grupul care crede în ele). Sînt un cititor asiduu al lui Lucian Boia, un istoric care spune foarte limpede că sîntem grevați mitului. Scăpăm de unele ca să intrăm în slujba altora. | |