| = omul asta al tau | Florina Daniela Bordieanu [05.Feb.07 23:14] |
| zgribuleste un somn neterminat din umeri isi scutura umbra si-i frig oarecum si-i singur oarecum dincolo de fiecare fereastra un asternut cald inchide alb urma unui drum stramb si trecut creste-nainte un munte | |
| = Luxul trist, ca maladie | George Asztalos [06.Feb.07 03:36] |
| Atmosfera bacoviana de sfarsit de lume.Vorba poetului necuvintelor: hai sa ne haidem...Propun sa va uitati stimati luxosi din asternuturi calde in oglinda cand recitati asemenea calamitati zgribulite.Nu va veti recunoaste, sub crivatul asta de munte, de manierism...A: voiati sa se recunoasca doar cititorul...Nu stiam... | |
| = Dana, George | Vasile Munteanu [06.Feb.07 03:50] |
| Dana: aproape de; omul, muntele și numele său; mulțumesc. George: vehemența ta este non-contradictorie... "sătulul nu crede acelui flămând"; unul dintre "dascălii" mei într-ale poeziei spunea că (citez din memorie): există locuri în care nu răzbate soarele, dar în care pătrund stelele într-o ostilitate implacabilă...; ce să zic, mulțumesc pentru că ai trecut. | |
| = liniște cosmică | Tamara Zub [06.Feb.07 17:25] |
| Tablou cu linii precise, cu o liniște cosmică în el. Am și văzut cum îngenunchează muntele și cum merge un om pe drumul strâmb, este aici putere vizuală și emotivă, calitate a scrisului atent la nuanțe. Din titlu poate să rămână doar prima parte - Satul negru. Mai citim. | |