| = Doamne, câtă tandrețe... | Romulus Campan [28.Jan.07 23:43] |
| Nici nu vă închipuiți câtă bucurie e în a te încânta de poemul care s-a strecurat din propriu-ți suflet. În a scrie și pentru a te citi, și nu numai pentru a fi citit. De azi, am să experimentez un lucru nou: revederea propriilor poezii, comentându-le, criticându-le deschis, cu ochiul mai matur al clipelor, zilelor perindate. Nebun? Poate, dar măcar atunci fericit! | |
| = popas | Maria Gheorghe [29.Jan.07 00:33] |
| m-am plimbat azi prin poezie, e duminica, sarbatoare...si, iata ca am ajuns si la "cocioba pe deal spoita cu soare"...am facut un popas sa ma odihnesc cu aducerile aminte, de care nu-mi mai amintesc de-au fost, sau doar vis fuse...lipseste capita mea, o vraja ascunsa... m-asez la masa, lingura de lemn umbla deja prin mine... ti-as lasa, in loc de stea, un blid din lut s-un pic de tarm, dar nu pot nici asta, le-am promis, jurand, doar sufletului meu...impartit la propriul lui intreg... | |
| = taina surghiunului... | Romulus Campan [30.Jan.07 15:27] |
| Dragă Maria, Avem noi, cei mâncând pâinea surghiunului, o taină a limbii iubirii de cuvânt, care devine mediu metacomunicativ. Îți mulțumesc din suflet pentru steaua pe care ți-ai jurat-o doar ție, cerându-mi doar ciobul de blid aruncat pe țărmul iubirii de poezie. Te mai aștept printre pietricelele țărmului meu. Cu drag și respect, | |