| = părere | Bogdanovici Andreea [26.Jan.07 16:44] |
| Principala calitate a stilului în acestă poezia este fluiditatea discursului poetic, caracterizat de limbajul folosit pragmatic și eficient. Ideea accentuată de opoziții și paralelism. Figurile de stil au fost flosite adecvat, fără să încarce poezia. Finalul este puternic și finalizează poezia menținând "duritatea" poeziei. O poezie bună, în care mesajul se transmite curat, fără distorsiune. | |
| = Andreea | florin caragiu [26.Jan.07 17:27] |
| Mulțumesc, Andreea, pentru trecere și aprecierile literare atente. | |
| = Dar unde este poezia ? | Eugen Galateanu [26.Jan.07 23:00] |
| Chiar, unde este poezia ? Pentru că ea lipsește. O compunere cuminte, corectă politic, cu cuvinte cheie îngeri, martiri, etc. dar la fel de anostă ca și Cotele Apelor Dunării. Până la Radu Gyr sau Nichifor Crainic este departe... | |
| = Eugen | florin caragiu [26.Jan.07 23:06] |
| Eugen, tu nu ai chiar nimic de spus? Mulțam de trecere. | |
| = stau si ma crucesc cand vad ca unii | Dan Cârlea [26.Jan.07 23:16] |
| nu vad poezie unde este. Pai chiar si numai ultima strofa este o poezie in sine, imaginea martirului ramas cu fata in sus pe ciment are consistenta carnii aflata intre uman si transfigurare, suflarea martirului se constituie intr-un pod al devenirii, cum este si firesc. | |
| = . | Dana Banu [26.Jan.07 23:24] |
| este aici o poezie care impune respect și tăcere Florine, primește respectul și tăcerea mea | |
| = Compunere cu temă | Eugen Galateanu [27.Jan.07 09:20] |
| ...să ne judece viitorul- dar aici este doar o banală compunere cu temă dată- adică exact o odă de pe vremea "dumnealor" adaptată la subiecte contemporane. Era nevoie de bătaie ? Este bătaie. Era nevoie de martiri ? Sunt martiri. Era nevoie de un sos ? Este sos. Dar unde este poezia ? Iar dacă apărătorii ei se uită doar la faptul că este cu martiri îi deplâng... | |
| = Eugen | florin caragiu [27.Jan.07 09:39] |
| ești amuzant, Eugene, you've got an obsession, man! Ai tot dreptul să îți spui părerea, o respect, numai nu te inflama "politic" și mergi mai în concret cu analiza literară altădată! Limbajul de lemn din comuri nu te avantajează. Am pretins io că aș fi nu știu ce mare poet? Să fim serioși, aici este un atelier literar și un poligon de încercări, sigur că unele vor rezista criticii, altele nu. Cât privește autenticitatea, în lipsa experienței personale a regimului de exterminare comunist, m-am sprijinit în "compunerea" mea pe Virgil Maxim, care a trecut efectiv prin temnițele comuniste cele mai dure și știe ce zice, nu chibițează. Ce am spus mai sus e o părere, nu o lua ca pe un afront, cum și eu respect părerea ta. Te mai aștept! | |
| = cu fata, spre adevar | Amalia Cretu [27.Jan.07 19:24] |
| poezie de atmosfera, "Ceva se petrece" creeaza o imagine realista asupra unei anumite perioade(istorice), tratand cu multa acuratete problema libertatii idividului in conditiile totalitarismului, pe cand: "un vârf de cismă ne-aruncă pe coridor, dănțuiește pe suferința din cămașa iscălită cu polițe în alb". Gravitatea atmosferei: "loviturile ne întreabă cine suntem până ce trupul ni se desprinde de cap", este accentuata de neputinta asumarii unei solutii: "nu putem duce la buze cerul ca pe un vas cu lapte". Excelenta, metafora. Lirica moderna, poezia de fata este "singurul gand" al celui care nu vrea sa uite. aprecieri, amalia | |
| = este un curaj | Mihai Robea [28.Jan.07 11:06] |
| să scrii despre orice. Ca si când ai fi fost acolo. Ar fi multe de spus. Am citit poezia asta ca pe un punct de vedere al autorului. | |
| = Felicitari. O palma peste multele constiinte adormite. | Maria-Cristina Stoiciu [28.Jan.07 13:54] |
| Persoana I plural joaca un rol foarte important. Implicarea duce la ideea de autentic. Si de delir autoimpus. Oricum, efectul este extraordinar. | |
| = loviturile ne intreaba cine suntem | Maria Del [28.Jan.07 17:01] |
| Poeziile se scriu mai intai in inima si abia apoi pe hartie (sau concomitent ca timp, dar nu ca esenta). Dupa parerea mea, aici nu e vorba de o poezie care sa reziste sau nu vremii, nu e o poezie despre care cineva poate sa aiba sau nu dreptate. Aici e vorba de altceva: rezista poezia inimilor noastre incercarilor vremii? Rezista ea loviturilor care ne intreaba cine suntem? Rezista ea si acum...chiar acum? Probabil ca vorbele mele aici nu inseamna mare lucru, dar pana si a copia aceasta poezie, de a scrie cuvintele ei ca la o dictare de clasa a II-a mi-a daruit o traire despre care mi-e imposibil sa vorbesc celor care au uitat (dar cine stie, poate ca totusi candva doresc sa-si reaminteasca?) ca in aceasta clasa aveau ochii proaspeti si deschisi, ca si acei ingeri mari si inaripati care incearca sa patrunda in temnita...si nu pot... | |
| = re: mulțumesc | florin caragiu [28.Jan.07 16:52] |
| Amalia: Mulțumesc mult de citire și comentariu. Nevoia de rememorare pe care ai surprins-o îmi pare legată de starea "cu fața spre adevăr", de conștiința asupra propriei identități. Mihai: Sunt de acord că e nevoie de curaj să scrii despre ce s-a întâmplat acolo, în ceea ce privește a scrie despre orice, am mai spus mai sus că textul se sprijină pe mărturia lui Virgil Maxim care a trăit pe viu ani buni grozăvia lucrurilor, a regimului de exterminare comunisto-ateist. Mulțumesc de trecere. Maria: Mulțumesc pentru aprecieri, nu m-am gândit să fie o palmă, însă m-aș bucura să aibă cât de puțin valențe trezitoare, să suscite căutări recuperatoare de comori spirituale din istoria recentă. | |
| = Maria Del | florin caragiu [28.Jan.07 17:45] |
| Mulțumesc pentru ordinea și întrebările esențiale al căror ecou străbate spațiul și timpul. Cuvintele tale sunt vii, cuvinte "bune de mâncare". M-a topit imaginea copiilor de clasa a doua. Mă bucur mult de vizită. :) | |
| = erata | Maria Del [28.Jan.07 22:52] |
| "aminteasca", nu "reaminteasca":) | |
| = meditatie ... | gina-elena afrasinei [10.Dec.18 14:27] |
| o meditație profundă despre lumea blestemată în care au fost condamnați să existe un Noica, Petre Țutea(își imaginează careva cum arată acel discurs de 3 ore despre Platon și Iisus Hristos ?),Vulcănescu,Steinhardt ș. m. a.-toti efectuând ani grei de temniță...ce să-i faci dacă poporul ăsta are memoria atât de scurtă și e atât de ticăloșit! | |
| = firul roșu | florin caragiu [03.Feb.07 10:50] |
| Mulțumesc, Gina, de trecere și densitatea cuvintelor. Eu mă gândesc că poporul este nu numai o entitate statistică, ci fiecare dintre noi și toți împreună. Prin suferința lor, acești martiri și oameni luminați de Dumnezeu au purtat neputințele celor mai neputincioși. Așa se întâmplă în fiecare epocă. Eu cred că în adânc memoria acestora este vie la mulți dintre noi și ne atinge cu frumusețea întrezărită a vieții mai mult decât numai trăite, a vieții-comuniune, a tainei învierii. Harul care îi dă viață și mișcare în noi este firul roșu pe care dacă îl urmăm descoperim ieșirea din labirintul patimilor și bucuria de la capătul drumului. | |