| = cantec cu nasteri | Ioan-Mircea Popovici [23.Jan.07 20:35] |
| Probabil cunosti scrierea: "Un spectacol ratat"... nu ca ar aduce pe asa ceva dar apare-n punctul acela de tangenta: Tabloul cinci nu exista... cineva aplauda... de aici, trecerea o fac intr-un punct unghiular spre tabloul 4: prostituata sta in genunchi... apoi restul, care, in limbajul sumelor infinite se supune unor reguli pe care le las intr-o Lema amanata pe altadata... de aici, las loc semnelor unui alt alfabet sa spuna cat de perfecta este povestea asta in care apele care se scurgeau din tine, acum se scurg din ea... | |
| = spatiul cu leme e destul de strain pentru ioana | Ioana Petcu [23.Jan.07 21:00] |
| dar aici am marsat mult pe simulacru / distorsiunea spatiala / deblu etc. poate e prea incarcat chiar... mai "ras-foiesc" textul acesta :) | |
| = Recomand | Ioana Geacăr [23.Jan.07 22:35] |
| Îmi pare o "Parabolă a orbilor" prin căderea repetată a spactatorilor: "Cîțiva se opresc/cad/mor." sau:"spectatorii se opresc / cad/ mor." și-n final:"Vine un marfar cu spectatori, ultimii."- care vor cădea. În "Ultimul Godot" al lui Vișniec mai exista o speranță, aceea a ultimului spectator. Aici viziunea e pesimistă probabil din cauza simulării morților repetate.Și, mai ales, din cauza subtitlului evident: "mă prăbușesc ", și eu care sunt ultimul dacă închid ochii, lumea se sfârșește! E un text prea încărcat de simboluri, prea multe religioase, și așezate la început mă descurajaseră... Pe un asemenea scenariu aș pune actorii să joace în ralenti. Mai sunt multe de spus. Da mai vb. D.v.t.p.m, vorba lui Tolstoi. | |
| = părere | Marian Popescu [23.Jan.07 23:21] |
| textul e plăcut cu trimiteri multiple. trebuie să ai o vastă cultură literară să poți înțelege cele spuse. dacă imi permite doamna petcu aș dori să facă unele modificări de ordin tehnic :"Miroase a păr ars", "Ochii seamănă cu luna inexistentă"... eu propuneam un cadru ochi-lună... dar luna e inexistentă (păcat!)... un alt aspect care nu încape bine este forțarea până la paroxism a imaginilor dure "Un bărbat mimează crucificarea. Mai încolo, un magazin cu pălării, o fîntînă și călugărițe scăldîndu-se."... fraza sună foarte bine dar este un sofism... în general observ forța textului, dar mutilarea clasicului nu înseamnă că orice scenariu gen beckett mă face să tremur de admirație | |
| = ioana, | Ioana Petcu [24.Jan.07 10:26] |
| da, in fond fiecare dintre noi cred ca are cite un Godot bine ascuns in sufletel. iar refrenul pe care l-ai sesizat e, desigur, marca a unei involutii. ralenti-ul de care spuneai cred ca ar sublinia si mai bine aceasta involutie, ca si cum durata s-ar dilata infinit si oamenii aia ar intra pe un drum al vietii si al mortii si nu doar intr-un simplu pelerinaj artistic. am inceput din ce in ce mai serios sa gindesc a-mi monta parte din screenplay-urile astea, iar ginduri ca ale tale ma conving ca sunt pe drumul bun. | |
| = marian - cu "tu" | Ioana Petcu [24.Jan.07 10:29] |
| sa-mi vorbesti, ca nu-s asa incilcita la minte sa nu inteleg ca suntem toti colegi, aci, pe site. bon, revenind, sigur ma mai gindesc la formula aia, dar imaginile nu sunt defel paroxiste, am citit "minunatii" mai mari decit ce-am schitat eu in textul asta. ai ghicit ca-mi place mult beckett, la care am descoperit eu ca de multe ori are axul centrat chiar pe sentimentul thanatic in scrierile sale. dar nu esti obligat, domne feri, sa tremuri la ceea ce am scris :) spor la lucru si multa inspiratie si tie | |
| = spectacol | felix nicolau [24.Jan.07 11:39] |
| mult simbol si explozie suprarealista. Ioana, sper sa scoti candva un volum cu scenariile astea, ca sa le pot citi in pace si incordare. | |
| = un happening cu lagăr | Adela Setti [24.Jan.07 11:49] |
| Așa citesc, pentru că "Spectatorii au fost aduși într-un tren de marfă", și pentru că jocul spectatorilor face parte din spectacol. Iar spectacolul în sine traversează momente controversate: Nașteri și crucificări mimate. Din fiecare, ca dintr-o sămânță, cresc lujerii unor existențe potențiale, chiar dacă timpul scrierii lasă împresia că acestea s-ar fi produs ["S-a îndrăgostit."; "Apoi a plecat să lucreze într-un magazin cu pălării"], ele rămân totuși în sfera doritului [wishfull thinking act], pentru că în final e tot moarte. Poate am înțeles prost. De văzut însă, am văzut bine. Adela | |
| = clustrari ale lumii invizibile de miercuri | Ioana Petcu [24.Jan.07 15:54] |
| felix, la cit imi iese pe nas cartea asta de "critica" pe care o am acum la editat, sincer parca ma mai gindesc daca sa mai public ceva pina la adinci batrineti (daca nu le-am atins deja). adela, ai simtit tare bine lagarul-simbol, poate asta si complica putin lucrurile, dar eu sunt tare sensibila la astfel de subiecte. putere/dictatura/slabiciune/prizonierat (cu toate intelesurile pe care cuvintele astea le pot avea). si da, despre moarte vorbesc aici (si-n general, cred). am eu fixurile mele tragice :) citim, citim, | |
| = ultimul..."spectator" | Amalia Cretu [27.Jan.07 19:34] |
| da, este o "constructie" epica in sase tablouri, care ne poarta prin "labirintul" vietii! Drumul, cand intunecat, cand plin de lumina este, adesea, de ...neinteles! doar asa vom concede ca: "un domn și o doamnă se desprind dintre ceilalți, cu un zîmbet halucinant, se opresc/cad/mor", ei...cei asemenea noua. precieri, amalia | |
| = regards, from the last actress | Ioana Petcu [27.Jan.07 20:15] |
| multumesc amalia, de trecere si semn plin de inteles. | |