| = pe margine | Tamara Zub [22.Jan.07 15:15] |
| Mi-a plăcut mult "Tu să ieși la margine și să strigi", apoi descrii un peisaj obișnuit, mă așteptam la ceva abstract, la motivarea strigătului și la explozia lui. Oricum, text enigmatic. | |
| = obișnuirea și dezobișnuirea | Călin Sămărghițan [22.Jan.07 19:18] |
| Hm! "Obișnuit"... Invidiez atunci lumea ta obișnuită. Mă consolez că, până la urmă, tot spui că e enigmatic. Mulțumesc de trecere și semn. | |
| = order of inter-being | Veronica Valeanu [23.Apr.09 00:01] |
| o poezie care trece puntea in transmodernism (sau metamodernism daca va simtiti mai in larg asa) prin revelatia asumata cu acel time, timing si timelessness al actiunii. un fel de order of inter-being destroying laolalta cu pastrarea surselor identitatii sacre cu toate gandurile de bine, V.V. | |
| = Nu credeam să mă mai lase cineva cu gura căscată | Călin Sămărghițan [23.Apr.09 00:19] |
| Veronica, sunt absolut fascinat, surprins și bucuros că te-ai oprit la acest text care n-a prea atras nici o atenție la vremea lui, dar la care țin extrem-extrem de mult. Ai surprins cu acuratețe și revelația asumată (de profet, desigur), ideea de timp profetic de acolo, conexiunile ființei, distrugerea totodată cu păstrarea identității. Ești extraordinară. Absolut surprins și exaltat, după cum se vede! Din foarte multe motive. Mulțumesc foarte mult, încep să-mi reamintesc starea... mi-ai făcut o mare și rarisimă bucurie. Un frumos dar al primului minut din ziua de azi. Mă opresc aici, căci mă văd prelungind la nesfârșit acest semn de număr rotund și poartă. Nimic nu e întâmplător. Nimic nu e ceea ce pare. | |
| = inter-connectedness | Veronica Valeanu [23.Apr.09 12:40] |
| multumesc pt generoasa apreciere. ideea e ca eu nu am vazut revelatia ca fiind asumata de profet. El poate fi aici un intermediar (ca o moneda cu 2 fete) intre sacru si profan. Functioneaza ca un infrasacru, ca o poarta. Din punct de vedere autoricesc, il vad intr-o dubla misiune. 1) Sacrul care il arunca in fata ca o trambita [Tu să ieși la margine/și să strigi] si si-l asuma pt ca nu se poate denunta singur, - dar profetul trebuie sa adulmece urma din iarba. Sacrul isi constientizeaza riscul de a nu fi perceput de catre profan [Nu te va auzi nimeni/dar tu să strigi]. La sfarsit acest kamikaze(profetul) va fi ucis de catre Sacru fiindca stie prea multe/ ori fiindca ar putea incerca sa se introneze ca primum ante pares intr-o lume profana. 2) Profetul poate fi aruncat in fata de catre lumea profana insasi, care simte nevoia sa aiba un univers de impact mai mare decat diametrul ei actual, dar tot va fi rapus, asta ca lumea aceea sa-si dovedeasca suprematia fata de puterea sacrului care planeaza, dar nu si actioneaza. a, si uite, 3) ultima strofa poate fi vocea lumii profane (spre diferenta de prima str care venea din sacralitate) si aici poate insemna un dialog intre 2 lumi care nu sunt compatibile desi se aceepta una pe alta. polisemia acestei poezii e cutremuratoare oricum. Profetul are o misiune ingrata si stie asta, stie ca e doar carne de tun, dar nu se mentioneaza o impotrivire a lui, ceea ce-l poate face sa denote mai multa intelepciune decat l-am putea banui la inceput. E un purgatoriu pe care el si-l asuma, dar revelatiile nu sunt ale lui, ci ale celor 2 lumi. El are doar imanenta. Cu riscul de a fi ucis, (desi cele 2 lumi vor coexista pe paliere paralele) si tot se implica, stiind ca fara el nu se poate face trecerea.De aceea am mentionat flash-ul cu order of intra-being a buddhistului Thich Nhat Hahn (integrare, competitie si inter-connectedness). cu placerea lecturii, V.V | |
| = * | Veronica Valeanu [23.Apr.09 12:49] |
| * si as scoate cuvantul "eu" din a 2a strofa, ca sa poata denota nu o persoana, ci o lume. vei fi ucis ca o lacusta ca o lacusta vei fi nimicit. mda, schimba cam mult, dar e la latitudinea dvs. | |
| = * | Veronica Valeanu [23.Apr.09 18:18] |
| *scuze cu polisemia, am vrut polifonia vocilor | |
| = Ei bine, da | Călin Sămărghițan [23.Apr.09 19:52] |
| Veronica sunt foarte bucuros de atenție și că putem vorbi despre acest text; de ani și ani de zile îmi aștept un exeget. În legătură cu acel "Eu" din strofa a doua, este într-adevăr o "lume", nu este o persoană, ci este o persoană anume: Cine poate spune cu adevărat "Eu" despre sine? Exact, acolo e vocea lui Dumnezeu. Acolo vorbește Dumnezeu, Cel Care își "omoară" întotdeauna profeții. Ca pe niște lăcuste netrebnice. Da, pentru că ei deja știu și nu mai trebuie să afle nimic. Profetul este, într-adevăr, un intermediar. Interesant cum spui: "infrasacru", nu m-am gândit. La 1 m-ai înțeles absolut perfect, 100% accurate. Da, acel Sacru, îl omoară, ai înțeles. La 2 adaug: Lumea are nevoie de profet numai în măsura în care îi este util, în cel mai desacralizat înțeles cu putiință, și aceeași lume îl va răpune, îl va ucide cu ură, convinsă de dreptatea ei, atunci când lumea va voi "să-și dovedească supremația", absolut exact. La 3 am spus, este vocea lui Dumnezeu, singurul care poate spune "Eu". Apoi, din nou exact: profetul e "carne de tun". La ultimul tău paragraf din comentariu, subscriu cuvânt cu cuvânt la tot ceea ce spui, atâta doar că eu nu știam de Thich Nhat Hahn, dar are dreptate. Sunt absolut fascinat de interpretarea ta. Să știi că teologi fini n-au văzut aici, ceea ce ai văzut tu. Și impresia mea este că profetul nu-ți va spune niciodată că într-adevăr ai văzut, ci va arunca cu pietre după tine. Nu? Să știi că te citesc și eu la virgulă, și am să mă pronunț. Acum mă duc să prind apusul în aer liber. Ar trebui să prind cât mai multe, mi-a urat mie asta, astăzi, cineva. Ca să țin minte. | |
| = :):):)... | ioana matei [23.Apr.09 21:05] |
| in oroaga e un fel de inorog... ca nu prea am inteles!:))) imi cer iertare, desigur, pentru absenta diacriticelor! | |
| = știu: offtopic | Laurențiu Ion [23.Apr.09 21:15] |
| dar nu prea contează căci vreau să-i urez lui Călin La mulți ani fericiți poate diferiți, dacă ăștia care au trecut nu au fost așa cum ar fi trebuit sau poate la fel | |
| = 40 | Călin Sămărghițan [23.Apr.09 22:28] |
| Ioana, inoroaga este un fel de femeie, dar la asiduitatea cu care mă citești, sigur știai fără să știi. Laurențiu, mulțumesc mult pentru atenție și semnalare publică. Le mulțumesc și celor discreți. Se știu. Nu cred că i-aș vrea diferiți, dacă ar fi măcar la fel de frumos împliniți cum au fost până acum, ar fi minunat. 40 sunt un prag. Nu e cum mi-am închipuit, e și mai frumos. De-aia îi spuneam acele lucruri Veronicăi, fără să știe știind, mi-a scris în primul minut al zilei de azi, exact mesajul de care aveam nevoie. Toate vin atunci când trebuie să vină, vedeți? Fără să vrei, fără să calculezi nimic. Mulțumesc tuturor celor care mi-au dăruit ceva din frumoasele lor suflete, se știu prea bine, și celor care mi-au acordat, acum câteva zile, încredere aici pe site. Sper să nu-i dezamăgesc. Le mulțumesc și celor care mi-au dăruit și apoi au plecat, se știu și ei. Acum doi ani când am scris "La margine" nu mi-am închipuit nicio clipă că va fi poezia acestei frumoase treceri. A (re)venit neașteptat și la timp, ca orice lucru frumos. Iertare pentru off-topic, dar îngăduiți-mi aceste mici gânduri personale să le las publice. Fac parte din grandioasa poezie a vieții. | |