| + majestuos | Dana Banu [15.Jan.07 13:58] |
| titlu cuceritor, cuvinte luminând cu grație, muzicalitatea e incontestabil de un anume rafinament auriu, "lucrătura" se întrevede țesută cu migală și ochi atent de autor puternic, lirism bine marcat, fără redundanțe, finalul e imperial acestea fiind spuse, reverență PS: am adus comentariul și aici:)) nu mă las eu cu una cu două...și trebuie să îți spun direct, în față, că nu e o chestie de reciprocitate | |
| = Te cred | Călin Sămărghițan [15.Jan.07 14:11] |
| Mulțumesc, te cred. Am "plimbat" acest cântec pentru că și mie îmi place mult. | |
| = Atmosferă de planare (a propos de cocori)! | Constantin Codreanu [15.Jan.07 14:19] |
- Un început de bun augur cu insolita „inimă dreaptă” bătând printre obișnuitul ritual al „cocorilor autumnali”. - Urmează o insolentă lovitură a „apei din fântână” data setei în graba spre fotosintetizarea coborâtă interesant spre rădăcinile unui ochi care se stinge peste. - Un „peste” reluat mai târziu în întinderea-i „peste pietre”, o reluare ce dă un ritm și o muzicalitate aparte, mai ales că revine și în finalul strofei a treia. - Finalul e maestuos cu un „doar tu” de toboșar nervos și o unplere oximornică a singurătăților, dar și acel „peste” care conturează întreaga atmosferă a poezii de planare (a propos de cocori). Pe mine chiar nu are nimeni cum să mă suspecteze de reciprocitate, Călin:)! Stele câte vrei ia de la mine, impotentul în a ți le da în format .gif Cu drag, Constantin | |
| = un semn | Uln Aron Alex [15.Jan.07 14:40] |
| Un poem bine construit intre marginile si aroama poeziei Eminesciene... "nu te chem, tu vii, iubite" "Te-ntinzi peste pietre, sunt ție murirea" "toți cocorii peste mine strigă-n zările străine" " Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi sunt ție pădure cu zilele repezi" | |
| = stare de beatitudine | Elena Overhamm [15.Jan.07 14:48] |
| O adevărată oază de lirism, respiro poetic de înaltă clasă! Un cântec rostit dureros de sincer, amplificat de mii de ori de ecoul generos al emoției... Plăcut mult, mulțumesc! | |
| + încântat | florin caragiu [15.Jan.07 16:35] |
Este într-adevăr un poem cu o mare putere de „săgetare” lirică. Fiecare mișcare e parcă amplificată de oglindirile ei: apleacă-ți - oprește-ți, oprire – zbor, frunzele moarte – vântul mă minte, strigă - tinde, mâna- inima, străine – dreaptă, sunt corespondențe în prelungire, simetrii sau antisimetrii subtextuale ce amplifică efectul de “avalanșă”. Într-un poem autentic despre iubire abundă repetițiile ca și structurile duale, de opoziție sau întărire care creează culoar și pantă fluxului liric: Cine-cine, împresoară-lovește, nu te chem – tu vii, iubite- rădăcinile-s grăbite, se-nchide – se stinge. E o mișcare care se propagă în așa fel încât învăluie eul liric printr-o “stingere” a simțurilor care e un plus de vedere a sufletului, o stârnire a duhului. Ritmul induce o atmosferă de ritual. Moartea, topirea, povara, apăsarea, frângerea, strângerea de toamne pe care eul liric le resimte sunt ca niște straturi translucide care cresc transparența și cheamă iradierea intensității lăuntrice. Aceasta pregătește momentul de grație al revelării unicității iubirii care ea, singură, caută și întâmpină, umple și eliberează: “Doar tu mă mai cauți, doar tu mă mai lepezi/ sunt ție pădure cu zilele repezi/ singurătățile tale/ doar de mine sunt pline/ tinde-ți mâna, mâna dreaptă“. Inima dreaptă e pe undeva un simbol al inimii lăuntrice, care tronează în iubire de-a dreapta slavei lui Dumnezeu. Mâna dreaptă trimite la gestul de dăruire ce împlinește și deschide în concretețea trăirii cele de taină ale inimii. Mi-a plăcut poezia, prin ritmul și muzicalitatea sa, accentele și densitatea semnificațiilor, și nu în ultimul rând titlul inspirat ce indică o moarte-acoperire trezitoare de cânt - descoperitoare - este o încântare. | |
| = hellooooo | Cosmin Dragomir [15.Jan.07 18:32] |
| steluțarii!!! nu prea pricep eu de ce această poezie nu e la atelier. "sarea gândului ne frige munți străini tăceri apasă inima se frânge, toamne-adânci" clișee fumate de pre și post pașoptiști cu sămănătorismul și parnasianismul împreună. rime aletorii gen mine/străine, lepezi/repezi sunt bagatele epuizate de școlarii de generală. etc... | |
| = din păcate... | Adela Setti [15.Jan.07 18:36] |
| aici trebuie să îi dau dreptate lui Cosmin. S-ar părea însă că sărbătoarea "națională" de azi nu putea să treacă fără urmări. Adela | |
| = dragomir cosmin, | Dana Banu [15.Jan.07 18:44] |
| uite că nu sunt chiar atât de fumate imaginile alea din moment ce strâng atâtea aprecieri, știi...am eu o vorbă: de nu îți place scrie o carte pa și heloooo(ăsta o fi vreun apelativ de la tine din cartier), desigur, desigur... și, tinere domn, nu îmi impui tu mie ce să îmi placă și ce nu punct nu are rost să revii eu evident nu am de gând să îți mai răspund | |
| = nu e vorba de plăcut | Cosmin Dragomir [15.Jan.07 18:49] |
| ci de însteluțat. consider că această opțiune ar trebui folosită cu mai puțină lejeritate | |
| = ... | Dana Banu [15.Jan.07 18:58] |
| uite că și eu consider că acest text a meritat să fie însteluțat deci rămânem fiecare cu părerea lui și bună seara | |
| = si ce bine e cind e mina dreapta | Anni- Lorei Mainka [15.Jan.07 19:10] |
| sigura ca toti ne dorim sa citim literatura universala si mai ales sa scriem, dar acum, aici , mai sus mi-a prins bine sa ma simt acasa citind aceste rinduri cu tandrete cu dorinte cu miini drepte care exista si ti se intind...metaforic evident, dar exista..... | |
| = "nu te chem, tu vii, iubite" | Cosmin Dragomir [15.Jan.07 19:15] |
| parcă e rubrica celor de la Fără Zahăr din suplimentul de cultură | |
| = O, prieteni! | Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27] |
| elian, elian! Cărările, cărările tale! Lasă-i în casele lor, știi ce spun, lasă-i!, aleargă mai departe prin curcubeul tău de piatră albastră. Florin Caragiu mă lași fără cuvinte, atâta atenție! Interesant cum spui acolo de oglindiri și structuri duale. E fascinant întotdeauna să vezi un drum atent prin poezia proprie, iar tu asta faci. Pentru că îmi arăți cum văd alți ochi decât cei care au scris-o, iar ceea ce spui mă va face să caut locul acela de unde vine. Ești filtru și amprentă, și știu, știu că nu e ușor, dar e atât frumos. Constantin Codreanu, "toboșarul" remarcat de tine, ca ritm și sonoritate mă face chiar pe mine să mă uit mai atent, iar sentimentul "planării" plăcut mă surprinde cum îl vezi. Uln, Uln, mulțumesc pentru semn, semnele sunt totul dimprejur, Uln, ce nume sonor plin de o sevă aparte. A se cerceta. Ecoul înseamnă întotdeauna rezonanță. Elena Overhamm, să cântâm așa cum spui, cu drag, așa cum simți. Cosmin Dragomir, e un cântec, și spuneam că ecoul înseamnă rezonanță. Știu de unde vine. Nu trebuie să cânți, nu e obligatoriu, drepte poete! Iar Dana Banu și Florin Caragiu și-au spus motivele. Ți le-ai spus și dumneata, mă bucur. Treci mai departe, cu siguranță există și lucruri frumoase pentru tine. Și dacă nu, ...cineva le va crea pe măsura căutării tale. Cu sau fără zahăr, cum vrea inima ta dreaptă. Adela Setti, sărbătorește în continuare! Dai dreptate, te admir, ai curaj, îți trebuie mult curaj pentru a face asta, mâna și inima dreaptă să-ți fie! Anni-Lorei, spunându-mi că te simți ca acasă văd și eu o mână dreaptă peste mine. O, întinsele voastre mâini poate mă adastă! O, prieteni! | |