| = mereu lipseste ceva | Ioan-Mircea Popovici [13.Jan.07 20:43] |
| din cauza străfulgerării. asta-i ca o Lema pe care o enunt in titlu (si care va apare peste o vreme de sine statatoare) | |
| = ai de la mine o scoica, ca tare mi-a placut...oricum e mai mult decat o steuta.. | Maria Gheorghe [13.Jan.07 21:50] |
| Cuvintele cad usoare in cascada, balansandu-mi umerii grei de la aripa...in fantana, cand ai aruncat piatra, se culcusa misterul leganat de iluzia de pe scara, o Fata Morgana, dovada ca el si ea exista, intr-un cantec ce anunta urme in ceasca de cafea... | |
| = erata | Maria Gheorghe [13.Jan.07 22:13] |
| Mereu lipseste cate ceva, de data asta inghitii un "l" de la lumina stelutei... Asa dadui si de o cacofonie. Oricum, scoica e una adevarata, pe care, noaptea, clipesc stelute. | |
| = dintre semne de carte | Ioan-Mircea Popovici [13.Jan.07 22:16] |
| piatra n-a fost aruncata. nici zarurile n-au cazut a yames. sunt semne care se arunca mai greu decat zarurile la trecerea Rubiconului... | |
| = Text inițiatic | George Pașa [29.Apr.07 21:23] |
| "Într-o străfulgerare de clipă, cobor înspre mare... printre pietre și scoici, semnul labirintului cu tăieturi pe ambele sensuri, și pe da, și pe nu..." Iată fragmentul care mă apropie de un miracol... Faină realizare artistică! | |
| = acum stiu | Anni- Lorei Mainka [15.Jun.07 10:33] |
| scuze, n-am stiut pina acum ca esti prof de mate eh, acum stiu de unde atita memorie si logica si simt poetic textul de sus - cam greu ptr mine azi dim....revin, dar evident ca mi-a placut n-ai cum sa nu fii original, de la atita nisip care se vrea numarat, multumesc de timpul pe care il petreci printre ceturile versurilor mele | |
| = Dincolo de text și de pre-text | George Pașa [29.May.21 11:16] |
| Cele cinci pietricele dăruite sunt albe. Acum văd că bila este, de fapt, albastră. Probabil că Albăstruiu știe mai bine că nu e o iluzie. Probabil că și harta e tot la el și tot hoinărește printre semnele Textului, până se va găsi cineva să le descifreze. Din aceste semne ale reamintirii, doar pietricelele albe par să mai vorbească despre miracol. Le lăsasem în uitare, tot credeam că una trebuia să fie albastră. Dar poate că este cu adevărat, nu o iluzie. Din acea piatră e posibil să fi fost modelat Albăstruiu, până a prins viață. Doar un „joc secund” trimit acum, mai mult sau mai puțin rotund. Oricum ovalul este realitatea noastră tinzând spre forma perfectă a cercului. Sau un zar rostogolit printre milioane și milioane de vieți, până ajunge la aceeași formă perfectă. Iar acele „resturi” nu sunt nici ele o iluzie, ci dorul materiei de a căpăta forma perfectă a modelului ceresc. | |