Comentariile membrilor:

= Destin
Manolescu Gorun
[12.Jan.07 13:16]
Ca și în comentariul dedicat lui Omar Khaiam și aici ai darul de a intra în rezonanță cu cel pe care îl comentezi. Iar extrapolarea destinului lui Eminescu la cel al ciobanului (mioritic) și de aici, mai departe, la unul național, nu pare (și chiar nu este) deloc forțată. Interpretarea lui Eminescu, în diverse registre, va continua mult și bine. Uneori în spiritul său, alte ori - deformat (cum a fost, oarecum, cazul cu "demonismul/demonicul" la Eminescu - lucru asupra căruia ai atras și tu atenția într-un text).

În orice caz și în încheiere, introducerea textului tău la "recomandate" nu este prilejuită de o dată aniversară ci, în afara modului în care sunt prezentate lucrurile, mai ales de interesantul nou punct de vedere din care poate fi privit destinul eminescian.

= Gorun, de fapt esti si tu implicat aici :)
cornel marginean
[12.Jan.07 21:45]
Aveam emotii despre o posibila receptare. Aveam emotii stiind ca acest text este un act frontal in lumea canonica a demersului despre literatura. Oricum, comentariul tau a venit la timp ca lipsa oricarui comantariu sa nu ma descumpaneasca, in raport cu o tema de acest gen.

E o complicata urzeala a intamplarilor, ce ma uimeste.
Acum catva timp citeam o carte mica de ,,amintiri despre Eminescu,, scrisa de un prieten de aevea al cestuia, un avocat pe nume Stefan Cacoveanu, ( 1843-1936), atunci elev, care l-a gazduit si hranit pe Eminescu, venit in Mica Roma, cateva luni, in camera sa cu chirie, la Blaj, in anul 1866. Mai apoi mergand la Bucuresti la studii isi petrece doi ani, 1868-1869, ca prieten foarte apropiat al poetului. Felicit aici pe urmasii ce au tiparit aceste amintiri foarte-foarte valoroase.
Ma tot pregateam, ca unul care atunci cand se bucura de ceva bun simte nevoia impartasirii spre cei din jur, sa schitez un text cu unele fragmente semnificative din carte, care sa fie citite de catre colegii de pe poeziero. Am zis ca ziua poetului ma va santaja sa muncesc pentru asta. Dar apare articolul lui Felix Nicolau si ma vad scriind despre Eminescu, -ma lepadam prima oara de promisiune-. (O parere a lui Felix, pe care il privesc ca pe un cercetator consacrat a lui Eminescu, m-ar bucura fara indoiala ).
Si apoi citesc poezia ta despre ,, poezie,, si imi pun atunci intrebarea despre sursa poeziei in general si despre sursa poeziei la Eminescu, pe care il inscrii intr-un comentariu de acolo. Ma lepad a doua oara de promisiunea spre mine si scriu acest eseu, cautand un raspuns posibil si de fapt termin cu si mai multe intrebari.
In locul textului despre cartea domnului Cacoveanu am scris altceva despre Eminescu, dar am asa impresia ( ca o rezerva ascunsa) ca ceva placut ma mai asteapta sa fac candva.

Cu prietenie sincera.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= Destin	Manolescu Gorun [12.Jan.07 13:16]
Ca și în comentariul dedicat lui Omar Khaiam și aici ai darul de a intra în rezonanță cu cel pe care îl comentezi. Iar extrapolarea destinului lui Eminescu la cel al ciobanului (mioritic) și de aici, mai departe, la unul național, nu pare (și chiar nu este) deloc forțată. Interpretarea lui Eminescu, în diverse registre, va continua mult și bine. Uneori în spiritul său, alte ori - deformat (cum a fost, oarecum, cazul cu "demonismul/demonicul" la Eminescu - lucru asupra căruia ai atras și tu atenția într-un text). În orice caz și în încheiere, introducerea textului tău la "recomandate" nu este prilejuită de o dată aniversară ci, în afara modului în care sunt prezentate lucrurile, mai ales de interesantul nou punct de vedere din care poate fi privit destinul eminescian.

= Gorun, de fapt esti si tu implicat aici :)	cornel marginean [12.Jan.07 21:45]
Aveam emotii despre o posibila receptare. Aveam emotii stiind ca acest text este un act frontal in lumea canonica a demersului despre literatura. Oricum, comentariul tau a venit la timp ca lipsa oricarui comantariu sa nu ma descumpaneasca, in raport cu o tema de acest gen. E o complicata urzeala a intamplarilor, ce ma uimeste. Acum catva timp citeam o carte mica de ,,amintiri despre Eminescu,, scrisa de un prieten de aevea al cestuia, un avocat pe nume Stefan Cacoveanu, ( 1843-1936), atunci elev, care l-a gazduit si hranit pe Eminescu, venit in Mica Roma, cateva luni, in camera sa cu chirie, la Blaj, in anul 1866. Mai apoi mergand la Bucuresti la studii isi petrece doi ani, 1868-1869, ca prieten foarte apropiat al poetului. Felicit aici pe urmasii ce au tiparit aceste amintiri foarte-foarte valoroase. Ma tot pregateam, ca unul care atunci cand se bucura de ceva bun simte nevoia impartasirii spre cei din jur, sa schitez un text cu unele fragmente semnificative din carte, care sa fie citite de catre colegii de pe poeziero. Am zis ca ziua poetului ma va santaja sa muncesc pentru asta. Dar apare articolul lui Felix Nicolau si ma vad scriind despre Eminescu, -ma lepadam prima oara de promisiune-. (O parere a lui Felix, pe care il privesc ca pe un cercetator consacrat a lui Eminescu, m-ar bucura fara indoiala ). Si apoi citesc poezia ta despre ,, poezie,, si imi pun atunci intrebarea despre sursa poeziei in general si despre sursa poeziei la Eminescu, pe care il inscrii intr-un comentariu de acolo. Ma lepad a doua oara de promisiunea spre mine si scriu acest eseu, cautand un raspuns posibil si de fapt termin cu si mai multe intrebari. In locul textului despre cartea domnului Cacoveanu am scris altceva despre Eminescu, dar am asa impresia ( ca o rezerva ascunsa) ca ceva placut ma mai asteapta sa fac candva. Cu prietenie sincera.