Comentariile membrilor:

=  zau asa	zabet mihai [07.Jan.07 17:47]
poema e frumoasa e o declaratie superba de dragoste dar vitraliul ala e ca dracu de un prost gust infiorator este sinistru parca sunt desenele elenei toma sau sf-urile lui caragea ionut ala cu sandy bell
=  haha!	Laura Irina Cozma [07.Jan.07 17:49]
mie mi-a plăcut foarte mult. dar n-am găsit o imagine care să se vadă mai bine. hmmm să o șterg au ba? hmmm
=  *	zabet mihai [07.Jan.07 17:51]
pai sa o stergi desigur dar nu pot eu sa iau hotararea asta daca tie iti place sa ramana
=  gata	Laura Irina Cozma [07.Jan.07 17:52]
mi-e rușine c-am cedat așa ușor. :P
=  completare	zabet mihai [07.Jan.07 17:52]
eu la desen ma refer nu la poema dupa parerea mea desenul nu are nimik comun cu poema
=  albastru	miruna voican [07.Jan.07 17:56]
da, sunt de acord ca imaginea strica poezia. mi se pare ca versurile sunt sustinute mai ales de primele si ultimele versuri,care ii dau o rotunjime aparte, ca o roata zimtata zimtata :) te citesc
=  să-ți zic ce avea	Laura Irina Cozma [07.Jan.07 18:03]
l-am descoperit pe Wyspianski miercuri, când am scris și poezia. Poate am fost mai mult fascinată de viața lui decât de operă, pe care nu a reușit să o desăvârsească pentru că a murit la 35 de ani (a fost și poet și a scris și piese de teatru). Avea în comun cu poezia tonurile de albastru din picturile lui. Dar se spune despre Wypsinaski că trebuie să îl vezi la Varșovia, în catedrale, ca să te îndrăgostești de el. Mie îmi place poate și pentru că la suflet secessionul, stil pe care îl întâlnești la tot pasul în Oradea, poate ai auzit de Palatul Vulturul Negru. Și mai are, legat de data la care el a fost născut, la 3 zile diferență de cea a lui Dinu. În fine, poate totul a fost doar în capul meu. :)
=  sa-ti zic o chestie	zabet mihai [07.Jan.07 18:12]
is multe lucruri in subconstientul nostru care ne plac ne plac mult mult de tot e adevarat dar noi aicea scriem pentru public chiar daca recunoastem sau nu desigur sunt si persoane ( asta este un exemplu extrem; nu te speria - e facut sa imi sustina mai bine punctul de vedere ) care adora rapirea din serai pe un perete de sufragerie sunt de blamat? sau persoane care asculta manele si adora tablourile realiste de gen trei trandafiri frumos colorati care cica se cheama natura moarta din pacate trairile noastre nu sunt egale cu puterea de percepere a unui consumator de literatura trebuie sa spunem ceva sa transitem ceva credibil si sa nu ne suparam cand primim un feed back nasol la o chestie care noua ne este foarte draga din pacate asa se intampla cel mai des lumea se ariceste si crede ca este ceva personal sau o conspiratie a gastilor de pe agonia ( unii vad chiar teorii ale conspiratiei - asta e deja boala grava care se trateaza in institutiile de profil ) care nu au altceva mai bun de facut decat sa stea sa dea la cap oamenilor plini de lirism care isi deverseaza sentimentele patetice fara jena in vazul lumii
=  Poem	Teodorescu Cristina Oana Daciana [07.Jan.07 20:10]
"vor curge aceste 10 degete din ochi pe pânze tăiate în linie curbă vor curge vor curge pe lângă o linie dreaptă" Aceste cateva versuri mi-au dat senzatia Facerii lumii... Precum Dumnezeu a creat lumea, la fel o imparti si o descurci si tu pentru el. O poezie de dragoste reusita. Multumesc pentru invitatie
=  :)	Laura Irina Cozma [07.Jan.07 20:14]
Miruna, să înțeleg că încep să mă rotesc în inima ta? (haha, cum sună!) Dacă sunt zimțată, nu prea cred c-ai vrea! Cristina, mai taie din prenumele alea, că amețesc de cap. Ce să zic? Fostă LFI-stă, e musai să te am la suflet! Mihai, m-ai făcut să mă simt prost. Aștept scuze, ba chiar mătănii. :P cu drag, moi
=  *	zabet mihai [07.Jan.07 20:41]
pai bag matanii ce dracu sa fac acuma o matanie in plus sau in minus nu cauzeaza la self estim nu? oricum poema e buna ca de aia am intrat sa-ti spui ca ai facut o poema buna
=  Parere	Negru Vladimir [08.Jan.07 06:53]
Cam inteleg care e legatura albastrului cu Wyspiañski insa cred ca mai degraba ar fi mers sa inserezi in text trimiterea decat la titlu pentru a nu trasa limite in perceptia poeziei. Textul e cumva amestecat, un fel de oglinda care incearca sa infatiseze parti ale sufletului tau care nu si-au terminat inca procesul de ajungere la o consistenta a oglindirii... de aici impresia de haos, de dinamic, situatie accentuata de fracturile pe care tu insati le sugerezi prin acele pauze mari intre strofe. Parerea mea e ca te multumesti sa zgarii suprafetele in loc sa incerci sa le patrunzi si de aici impresia unei anume priviri ante portas... desi inca de la inceput ne vorbesti despre limitele limbajului. Mie totusi mi-a placut.
+ albastru	florin caragiu [08.Jan.07 07:49]
îmi place foarte mult felul în care ai amplificat cu economie de mijloace sentimentul de prezență propriu iubirii. A nu ști să scrii iubirea devine un nonsens ce cheamă o "jertfă perfectă". Prin aceasta se depășește discursivul, linia dreaptă, pentru a lăsa să curgă pe lângă aceasta, pe pânzele rotunde ale vederii, simțirea poetică. Vederea îmbrățișează lucrurile așa cum sunt, surprinzându-le în chiar timbrul lor inconfundabil marcat de imperfecțiune, de abaterea de la o scară abstractă a valorilor: "aș împărți lumea pe note false". Tocmai aceasta dă unicitate și dinamism maxim actului căutării și găsirii reciproce: "aș colinda toate colțurile de drumuri/ ți-aș înflori la buze ca o floare de primăvară". Zgârietura e acel loc de inserție al subiectivității în corporalitatea celuilalt, în proximitatea inimii ce poate dezlega misterul roții: "ți-aș zgâria pieptul închis/aș scrijeli pielea perfect întinsă/m-aș pierde prin tine ca o roată/zimțată/ zimțată". Roata evocă plinătate, dinamism, gravitare semnificativă în jurul unui axis mundi. Sub pleoape are loc o re-creare a imaginii lumii, ochiul apare ca un pământ nou și lacrima, ocean primordial în care sinele îngenunchează, confirmă prin îngenunchere sacralitatea iconică a celuilalt: "sub pleoapele tale/ mările îngenunchează". Îmbrățișarea este o supra-punere a misterelor ce păstrează alteritățile și sporește, multiplică taina: "eclipsa mâinilor tale/rupe o taină în două". Numirea din final exprimă recunoașterea libertății și alterității iubirii, care transcende textul prin însăși faptul de a fi, pe care îl luminează. Albastrul e culoarea cerului, a contemplării, a stării de a iubi mai presus de relieful accidentat al condiției marcate de patina temporalității.
=  Iris	Ionescu Bogdan [08.Jan.07 12:12]
Marturisesc ca nu cunosteam nimic despre acest Leonardo da Vinci polonez. Pe langa faptul ca ai scris superb si remarc cu un plus "ți-aș zgâria pieptul închis aș scrijeli pielea perfect întinsă m-aș pierde prin tine ca o roată zimțată zimțată" mi-am imbogatit si bagajul de cultura generala. Nu stiu ce poza ai atasat tu aceste poezii dar vitraliile lui sunt absolut superbe ( http://en.wikipedia.org/wiki/Stanislaw_Wyspianski ). Nu te mai lasa asa usor influentata. Iti multumes dinou pentru poezie si lectia de cultura
=  Cu Placere	Teodorescu Cristina Oana Daciana [08.Jan.07 17:29]
"sub pleoapele tale mările îngenunchează"... imi place la nebunie :) Draga Laura (sau iti place Irina?)... sincer nu mai tai din nume... am fost confundata de atatea ori cu acea Cristina Teodorescu care s-a pozat in Playboy, etc... ca mi-e deja greata!
=  Eu, cu întârziere	Laura Irina Cozma [09.Jan.07 21:53]
Vladimir, Nu știu cum e până la urmă cu pauzele mari dintre strofe. Mi se pare dur cuvântul fractură, eu le-aș numi o mai mare autonomie a strofelor. Cred totuși că nu mă mulțumesc să zgâriu doar suprafețele. În legătură cu titlul, da, poate că trasează limite în percepția poeziei, cum zici tu, dar nu empatizez cu cititorul în momentul în care scriu. Nu mă interesează cum va percepe el poezia pentru că eu scriu în primul rând pentru mine și alte câteva puține persoane care mă înțeleg. Dar sugetiile tale sunt, ca întotdeauna, constructive. Florin, Aș fi vrut să las comentariul acesta mai repede, dar am început sesiunea,lucrez etc. Nici nu știu cum să îți răspund ca să îți dai seama cât m-am bucurat, nu doar pentru steluță, ci pentru că a venit din partea ta. Îți recitesc comentariul și încep să mă descopăr, să mă văd (și) cu alți ochi. :) Mulțumesc! Bogdan, Tabloul de mai sus se numește "Maternitate". E soția lui Wyspianski, Teosia, cu unul din băieții lui. Pe Wykipedia e puțin, dacă te interesează găsești album despre el în librăriile Diverta. Cristina, Ești simpatică! Și mi-ești dragă.
=  parere	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
"ce lipsă totală de sens, nu-i așa?" ar putea sa dispara, repetitia deranjeaza un pic. "m-aș pierde prin tine ca o roată zimțată zimțată" aici la fel eu as scoate un zimtata. iar asta: "eclipsa mâinilor tale rupe o taină în două" mi se pare mie prea naiva pentru aerul declarativ al restului de poezie. de fapt 'eclipsa mainilor tale' e frumos, dar 'rupe o taina noua' prea a orice poet de la blaga incolo. mie mi-a placut, in afara de ce am zis mai sus totul e foarte ok. a, si finalul. da da, finalul. :)
=  Claudiu,	Laura Irina Cozma [11.Jan.07 17:06]
Mă simt (din nou) onorată. Nu doar pentru prezență. Într-adevăr, e bine (și poate mai bine) fără versurile: "ce lipsă totală de sens, nu-i așa?" Poate că lumea ar râde de mine dacă ar ști (pentru că sunt destule lucruri care să i se reproșeze) că am plâns la moartea lui Silviu Brucan. Aveam obiceiul să mă uit cu tati la emisiunile lui duminica după ce veneam de la biserică. Nu am tic verbal și nici nu-l prea folosesc, dar îmi place aici acel "nu-i așa?". Zimțată... Repetiția are rolul ei. Mai ales că e un atribut al roții. Recitat ai vedea că sună bine. :) În legătură cu finalul, știi că de obicei nu îmi ieșea. Mă pierdeam pe parcurs și intensitatea sentimentului se dilua. Probabil că.. m-am schimbat. cu drag, Laura
=  Revin	Laura Irina Cozma [17.Feb.07 22:10]
și modific influența timpului...:)