| + "boțul acesta de viață" | Ela Victoria Luca [06.Jan.07 17:04] |
| apreciez vizuala ta, fiindcă reușește să acordeze mesajul poetic cu mesajul imagistic, fiindcă versurile par a fi gândurile unui om ostenit de viață, de "boțul acesta" ce ne digeră, fără de care nu s-ar mai fi cunoscut niciun adevăr. apreciez și mesajul etic, și estetica. singurul lucru pe care îl "resping" este artificiul/artificialul tehnic, cel cu "sclipiciul", da, știu că este o lumina refractată prismatic, este o descompunere a Luminii în om, dar "flash-ul" acela din cadrul dfreapta-jos este un pic strident și contrastant cu chipul bătrânului și cu mesajul versurilor (s-ar putea să fie doar percepția mea de acum). oriucm, apreciez și pasiunea ta pt fotografie. Ela | |
| = Text alunecos | Ioana Geacăr [06.Jan.07 18:07] |
| Textul ăsta e alunecos, ingambamentul îl face așa muzical, șerpuiește repede ca viața, nici n-am încercat să-l descompun în sensuri și imagini, deocamdată ascult melodia lui insinuantă și gata, am tăcut. Bine ai revenit! | |
| = boț de viață pe un gheb de catedrală | Constantin Codreanu [06.Jan.07 20:02] |
| Un boț de viață pe un gheb de catedrală urcată în vârf de linii punctate cu dimensiuni ancestrale, monumentale ("marea cea mare", "la piciorul muntelui") prăvălite peste pupila globului de dureri înecate în spasm degustat pe îndelete, în fuga de a prinde partea de ultim drum a " clopotului de lut". PreaFrumos!!! Cu drag, Constantin | |
| = răspunsuri în noapte | Elena Overhamm [07.Jan.07 02:14] |
| Ela, iată că te găsesc aici, și nu oricum— cu emoție și lumină! Mă bucur mult că ai vibrat la acest text, în felul tău distins și apropiat de esență. Vreau să-ți spun că imaginea aceasta mă urmărește de aproape un an de zile, mi s-a întipărit în memorie acest chip... este, de fapt, "un instantaneu" dintr-o fotografie pe care am făcut-o în Panama. Am încercat să "imaginez" acea lumină de care ai amintit.... pe care, în același timp, am văzut-o ca fiind nu doar ultima, ci chiar prima— energia primordială, unde se întorc celelalte energii, și, astfel primenite, pot continua traiectoria unei vieți noi. Un fel de foc continuu, o explozie de culoare și strălucire, dacă vrei. În fine, n-am găsit cea mai bună expresie tehnică, încă nu sunt acasă, îmi lipsește locul în care mă simt în apele mele... cu siguranță, mai devreme sau mai târziu, aceste toate încercări vor fi regândite. Mulțumesc pentru semn și apreciere! Ioana, orice apariție a ta este prilej de încântare! Știu că te implici, că parcurgi cu sufletul și mintea traseul fiecărei creații, în general, nu vorbesc doar de mine. Scrii și rescrii imaginar, sigur că și reciți... așa că, dragă Ioana, tu nu poți tăcea, tu ești într-o fervoare continuă! Încă o dată, mulțumirile mele! Constantin, rândurile tale m-au convins iarăși, dacă mai era nevoie, că aici, pe Agonia, sunt atâția oameni cu sensibilitate și apetență pentru frumos, înțelegere și descifrare a unui mesaj. Este o stare de grație atunci când cititorii descoperă emoția, fascinația, temerile și spasmele chiar— și unde?, în întrebările și răspunsurile pe care ceilalți le imaginează, le destăinuiesc oamenilor, făcându-i astfel părtași la drumul lung spre departe! Mulțumesc! porte-bonheur | |