| = compostand biletul | katya kelaro [06.Jan.07 10:04] |
| /părinții morți uscați în podul casei/ /mi-e visul buletin: eu sunt cârțan plecat la rai pe jos – să îi văd stâlpul/ /ianuarie înmugurește – minte gerul!/ procesiune-a brazilor – detest crăciunul! aș bate clopotul ruinelor cu tunul să surp scărița cerului-ureche cu flori de gheață vămilor colind pe geamul inimii suflarea mea vă scrie felicitări: Mulți Ani, Copilărie! a speciei cu dumnezeu-maimuță un vasile munteanu revenind in forta, vehement, cu idei de zile mari... vers dezinvolt, nervos, vulcanic, tasnind fierbinte... stiu ca detesti inregimentarile de orice tip, esti vesnic in opozitie dar ai si argumente pertinente pentru asta, un suflet care striga cu curaj>sunt liber! ultimul vers imi aminteste de steinhardt... el spunea ca sunt oameni care cred ca se trag din maimuta si sunt oameni care cred ca sunt creatii ale lui dumnezeu, primii chiar se trag din maimuta iar ultimii chiar sunt fiii lui dumnezeu lumea e un mijloc de transport in comun... | |