| + memoria paradisului în universuri concentraționare | florin caragiu [04.Jan.07 13:06] |
| Memoria paradisului, chipului divin transpare printre gratiile, prin crustele realității transparentizate de oniric: "Edenul văzut dintre gratii". Este descoperirea în modernitate a străfulgerării transcendenței și chipului originar, a pomului edenic, în mijlocul stărilor conflictuale, a complexelor de atracție-respingere, plăcere-durere, iluzionare-nihilism, coborârea cu reflectoarele unei conștiințe difuze, transcendentale, specifice stării de vis, în labirinturile destructurării și pierderii de sine, în pragul morții. Ajungând să prindă în iadul deznădejdii și al sinuciderii spirituale, în cioburi de realitate sau prin gaura cheii tocmai acea fragilă și totuși inextinctibilă lumină a darului și chemării divine dincolo de peisajul accidentat al evidențelor, regizorul surprinde prin montajul crâmpeielor de vis și realitate, al alternanțelor de material psihologic și oglindiri ale alterității, de joc al libertății în câmpul polifonic al scenei vieții și imageriei oglindirii psihice, o vedere din punctul omega al existenței. Spectatorul este antrenat în desfășurarea valenței cathartice a contemplării estetice, prin întrepătrunderea planurilor, modificarea perspectivelor și unghiurilor de incidență a cadrelor, subtila reconfigurare topologică a spațialității și ritmare declanșatoare de emoții a temporalității în câmpul intersubiectivității scenice. Survolarea catastroficului, abisalului, și descoperirea în el a urmelor de viață și lumină, dau acea emoție originară a conștiinței în fața concreteței dramatice sublime a vieții. | |
| = carceri suprapuse | Ioana Petcu [04.Jan.07 13:43] |
| da, florine, ai descifrat in cuvinte alese ceea ce eu am incercat sa fac cit mai explicit. libertatea nu este doar aceea de a evada din casa/familie/societate, ci si aceea de a evada din sine, din conventiile pe care ni le impunem noi insine. si de aici fiecare ne deschidem propriul paradis. cred ca piesa va fi prezenta si la Bucuresti, voi intreba colegii si daca vrei sa o vezi iti las o informatie in privat :) despre Hausvater numai de bine: citeva "etichete" - un regizor controversat, liber, in adevaratul sens al cuvintului, un regizor de imagine. cea mai reusita piesa a sa, in opinia mea este Don Huan & Faust (http://www.onlinegallery.ro/juanfaust.html) multumesc de gindurile frumoase | |
| = reusit! | Anni- Lorei Mainka [04.Jan.07 14:16] |
| licoare pentru un iubitor de teatru si articolul si ideile expuse explicit, cu nivelul putin obisnuit ptr acest site, revin sigur, multumesc | |
| = experienta capatata in timp | Ioana Petcu [04.Jan.07 14:42] |
| multam anni, conteaza cind cineva de departe arunca un ochi pe textele mele de critica. | |
| = son et lumiere | felix nicolau [04.Jan.07 21:41] |
| excelenta prezentarea, ioana, iata ca in iasi experimentul este mai la el acasa decat intr-un bucuresti care pune in scena teatru pentru functionari. | |
| = las un gind frumos aici, felix | Ioana Petcu [04.Jan.07 22:21] |
| Scena este locul unde totul se reia vesnic de la capat, sansa si tragedie. Nimic nu este imuabil, nimic nu ramine. Totul este aici si totul trece. Ar trebui poate sa corectam aceasta imagine poate mult prea spontaneista, caci opera unui regizor - dincolo de constantele sale stilistice si modul sau de creatie - se afla totusi la originea memoriei subiective. De ce anume ne amintim? Nu ne amintim nici de ansamblul montarii si, uneori nici de povestea istorisita pe scena. Ceea ce r\m`ne, spune Brook este "imaginea centrala a spectacolului, silueta lui, o umbra care reprezinta esenta a ceea ce avea de spus". (George Banu, Peter Brook. Spre teatrul formelor simple, ed. Polirom) | |
| = nu? | felix nicolau [05.Jan.07 06:53] |
| parca s-ar referi un japonez teatru al umbrelor, al simbolurilor | |
| = iar eu | Heghedus Camelia [05.Jan.07 08:47] |
| deși o neavizată, recomand stagiunile teatrale timișorene care nu au nimic din “liniștea mioritică” despre care pomenește Ioana; Ioana, las un modest semn al admirației mele | |
| = la matineu | Ioana Petcu [05.Jan.07 09:56] |
| felix, da, nu ma gindisem si sa stii ca are mare legatura pentru ca Brook (de care G. Banu a fost foarte apropiat) a practicat stilul de teatru ritualic, cu inflexiuni nipone (asiatice). El ni l-a dat pe Andrei Serban si sa stii ca geloasa am fost si eu pe tot regalul de teatru de la Festivalul I.L.Caragiale din toamna la Bucuresti. Camelia, da, e bine ca ne amintesti de teatrul timisorean, bun si lipsit de inhibitii. Voi aveti acolo festivalul de la Sibiu, foarte reusit si care pentru 2007 imi stirneste alte gelozii, ca fiind oras european al culturii. Te mai astept prin pagina mea. | |