| = ai rabdare | Ioan-Mircea Popovici [05.Jan.07 13:33] |
| punctele de suspensie tin de amprenta tarmului in care Tympul este un spatiu inca difuz si de aceea, coerenta vine in formele care se disting o data cu aparitia luminatorilor... la inceput, fiecare cu intuitia lui... pe parcurs insa, se ajunge la gramatica formelor... iar semnificatiile vin in zona fuzzy | |
| = nedumerire | katya kelaro [09.Jan.07 10:12] |
| imi pare rau dar acesta nu este un text de atelier, punctele de suspensie sunt intreruperi ale gandului, reluari... eu le percep ca pe niste indicatii scenice, marcari ale unor pauze. mi se pare un text deosebit. chiar pun intrebarea> de ce este in atelier? | |
| = misterioase arome! | Vasile Mihalache [13.Feb.07 10:46] |
| Eu incep sa-l cred pe acela care imparte lucrarile in reusite si perfectibile: este absolut inuman sa mananci dimineata la pranz si seara acelasi fel de mancare...ai uneori nevoia de a respinge fara motivatie. Asta e!Cu tot mai multa pregnanta se stravede structura de spita saint-john persiana a poemului:pilele, esafodajul,nervurile.In Histria vie, corabia lui Tezeu... tarim incarcat de mitologie care il asteapta pe patimasul Schliemann sa descopere o alta Troia, poetul cu palarie si rug aprins, predestinat intalnirilor cu porumbei albastri, cu semnele de viata inrudite din alte formatiuni stelare, suflet permanent la vedere, ispitit de melancolii precum dulceturile de ciresi amare, este oricand dornic sa-si arate bogatia: cetatea in momentele de taina si viata..."cand ierburile inalte care sprijina cerul vor fi mai pline de arome si de cochilii" | |
| = un pic dincolo | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 22:46] |
| am lasat cuvintele tale pe scara sa gasesti drumul spre atelierul meu... imi sugerezi o apropiere-n limbaj si bucurie cu un autor si o lucrare a sa... da-mi-le cu trimitere la autor, carte, editura... deocamdata, sursa mea de insiratie este Peninsula Tomisului, cu toate arcadele ei pontice... un pic dincolo de cantecul cartierului, Stradela Vantului... | |
| = Poet al mării | George Pașa [29.Apr.07 21:44] |
| "... fă exercițiu de îngemănare... gemenele mele sunt doar un pretext de a mă obișnui cu jumătățile inegale... de text la oglindă..." Iată ideea care mi-a plăcut mai mult. Ești aici un poet al relației tainice dintre natură, mit, mister și ființă. | |
| = Erată plus completare | George Pașa [29.Apr.07 22:00] |
| Scuze pentru eroare: a se citi în final fără cuvântul "tainice". Remarc, de asemenea, delicatețea gestului de iubire, care vine dintr-o profundă înțelegere a sensului vieții. Cred că imaginea pescarusului nu putea lipsi într-un cadru în care melancolia dulce-amăruie se îmbină cu atracția nedeslușită spre lumea începuturilor. | |
| = Pasadia | Ioan-Mircea Popovici [06.May.07 13:59] |
| Sta in viata unei clipe tavalita-n Nesfarsit/ o poveste ce se naste din Acum si Infinit/ tu ma plimbi intr-o caleasca si-mi explici pe unde-i marea/ eu, trecut de amintire, pierd un tur si uit mutarea... Pasadia, Pasadia, pas descult prin Infinit... stii tu oare cum se strange rasaritu-n asfintit?... las un tur pe dunga zarii si curbez un arc in opt si din nodul de clepsidra pun pe jar ceva la copt... de acum parea cabala si parea ca-s iar iluzii... | |
| = urmând indicațiile Mariei | Cristian Ionescu [13.Jan.09 14:41] |
| am ajuns să descopăr în mirare de zâmbet că și maeștrii au trecut la vremea lor pe la "atelier" - editorilor nu le-a sunat a cântec scârțâitul roților Carului Mare? Dincolo de glumă însă, se pare că e nevoie de curajul de a simți pentru a ajunge acolo, la țărmul de la care se zărește corabia lui Tezeu. Mă întreb doar de ce mie mi se pare că asfințitul se strânge-n răsărit și nu invers? Cu admirație către binecunoscutul domn profesor, Cristian | |