| = nasturi | Dana Banu [26.Dec.06 00:00] |
| subtilul bine adus din condei(tastatură:)), versuri curate și limpezi, mai ales ultima strofă dă dovada unei lucrături ce se remarcă printr-un nostalgic bine dozat, reușești să conduci textul cu siguranță și să îi imprimi o emoție ce răzbate spre cititor, părerea mea Crăciun fericit, Florine! | |
| = părere | Liviu Nanu [26.Dec.06 02:35] |
| Un poem bun, l-am citit cu plăcere. Dacă-mi permiți însă o mică sugestie "vârâtă" din primul vers parcă nu se potrivește acolo, eu aș vedea un alt termen. Am remarcat ultimul vers. | |
| = to rationing... | Erika Eugenia Keller [26.Dec.06 08:50] |
| un pom placut, fertil in substraturi de la un continut psihic negat pana la Soarele eului constient "lumea apare-ntre noi ca un creștet de copil " fara umbra inghesuita, cu drag, erika SARBATORI FERICITE | |
| + unsharp | Ioana Petcu [26.Dec.06 11:25] |
| pentru ca asa incep cristalizarile: poezia asta merge pe o singura coordonata: vad eu aici, dragostea. cadru semi-romantic in deschidere, cu un plus de realism e conturat de noapte, ceva rani (eu cind spun 'rana' ma gindesc numai la Bataille, am probabil si eu obsesiile mele) si desfacerea nasturilor. acestia din urma sunt si cei care fac legatura cu strofa urmatoare. ultimul grupaj e si cel mai plin de sens (as renunta la "mi-o iei inainte cu o litera", parca-i prea cautata formula aia, dar e doar o parere). apoi e frumos: un semn de recunoastere - ca si cum lumea despre care vorbesti atit de frumos apoi e un nucleu de semne, de analogii. imaginea finala e remarcabila, clar - copilul care e totul in acelasi trup, care este paradoxul si unicitatea dragostei, dar si mai fai e ca i se vede numai crestetul - cristalizari. ramin sa degust aceasta "formula" si acord o steluta pentru final mai ales, dar si pentru gustul dulce-ponderat al constructiilor sharp. | |
| = ah | katya kelaro [26.Dec.06 12:26] |
| *totul se-ntâmplă ascuțit: pietrele, noaptea, și mai ales ața vârâtă în rănile descheiate ca un palton vechi de care cu greu te desparți chiar când începe să-ți înghesuie umbra este atat de sugestiva fraza incat simt cum ata ochilor straini zgândăreste rănile iubirilor inchise cu greu de balsamul uneia noi... | |
| = parere | Florina Daniela Bordieanu [26.Dec.06 13:15] |
| un poem frumos, indeosebi ultima strofa fac aceeasi observatie ca Liviu, acel "vârâtă" ar trebui inlocuit, eventual cu "strecurata", stiu si eu, oricum nu suna prea bine pus acolo. mai e si constructia "chiar când" pe care as inlocui-o cu ceva mai usor de citit, ceva sa curga mai lin. in rest, numai de bine, florinu' sarbatori frumoase, om bun | |
| = pitch | Andrei Nicolescu [26.Dec.06 19:03] |
| "totul se-ntâmplă ascuțit: pietrele, noaptea, și mai ales ața vârâtă în rănile descheiate" - incepi f bine poemul, are forta, are feeling, cuvintele au rezonanta, dar dup-aia rupi ritmul cu niste chestii foarte neinspirate. imagini greoaie, alambicate si fortate pe care trebuie sa le urmaresc cu atentie pentru a le prinde: "ca un palton vechi de care cu greu te desparți chiar când începe să-ți înghesuie umbra", "cuiburi cu gene de zăpadă". as prefera mai multa concizie in taietura versului, mai multa concizie in senzatii si ar fi mai ok sa nu exagerezi cu epitetele. lasa-le dreacu, spune ce vrei sa spui fara impulsul natural al "poetului" de a metaforiza. anyways, atmosfera misto. singurul meu regret e ceea ce ti-am spus mai sus. | |
| = *** | Dan Cârlea [26.Dec.06 18:42] |
| Si mie finalul mi se pare absolut deosebit. | |
| = mulțumesc... La Mulți Ani! | florin caragiu [27.Dec.06 17:36] |
| Mulțumesc Ioana, mulțumesc tuturor pentru semn și pentru sugestiile binevenite. Acuma sunt pe fugă, doar ce am apucat să vă citesc comurile și trebuie iar să plec. O să mă întorc să revăd poezia și să reflectez la ce ați spus mai încolo puțin. Sărbători Fericite și la Mulți Ani! | |