| = ioi | Dana Mușat [21.Dec.06 22:32] |
| ioi, apropo de bancul ala vechi cu unguri:) pe de alta parte...dau peste tine si...vezi tu..imi place. f bine! mai revin. I'll be watching u!:) | |
| = Zbor într-o lume în care viața crede în divizări pare | Constantin Codreanu [21.Dec.06 22:51] |
| Zborul într-o lume în care viața crede doar în divizări pare, iar ochii se bucură de primăveri deflorate cu picioarele pline de drumurile înșirate pe o tablă a unui câmp desenat cu creta desprinsă din velele unei corăbii a cărui căpitan își ține busola între polurile unei mări fără țărmuri. Cu drag, Constantin | |
| = Frumos | Negru Vladimir [21.Dec.06 23:16] |
| Nu stiu de ce dar aceasta poezie a Laurei are ceva din ritmul vetero testamentar al Cantarii Cantarilor chiar daca limbajul utilizat este unul actual. Poate prea multe aripi prin text. Imi place distinctia fina intre praf si creta... nu inteleg acel "si" din final... poate lipsi foarte bine sau poti construi ceva de genul "precum o corabie"... cu aceasta rezerva, complimente pentru un final fericit. | |
| + mai Laura draga | Cosmin Dragomir [21.Dec.06 23:40] |
| iti pot itoarce imbratisarea pentru ultimele patru versuri care sunt foarte bune. daca poemul se reducea la atat era sublim. tacerea mainilor tale deschide aripi, ca expozitiune, explicatii dexiste ale sesnruilor nu isi au rostul. precum o corabie... imaginativ si senzorial daca reusesti sa te asimilezi apei sparte de cala ascutita, apa e rece, frecarea minima, lemnul uns al corabiei, eventual si marinari strasnici:d, glumesc. iar apoi revenirea la persoana 1, ca simplu si elogiat verdict. final minunat | |
| = părere | Liviu Nanu [22.Dec.06 00:17] |
| Cam abuzezi de verb în prima parte a poemului, fiecare vers poate sta independent, este o propoziție, aproape în fiecare afli o metaforă. "Dă Doamne un potop de predicate" spunea un poet, dar probabil nici el nu credea ce spune. De acord cu Cosmin, finalul este mult mai bun. Citit, plăcut. | |
| = dinu | Mihai Tița [22.Dec.06 00:25] |
| nu ma incanta submarinele. corecteaza-ma daca gresesc, dar dinu al tau este cam tacut. cam prea misterios :) o poezie frumoasa | |
| = "n barcă un pescar surd vorbește cu apa " | enache ionut laurentiu [22.Dec.06 00:39] |
| gellu spunea, "și fiindcă mai aveam timp am tăcut și m-am culcat acolo în roșeața crepusculului meu" asa am definit eu poezia ta, o marturisire, un discurs trist despre lumea care se imparte ca si aripile, si nu oarecum, aripile sunt structuri complexe colective, sunt conditii decise. de altfel, irina, citesc de ceva vreme ce scrii si ascensiunea este notabila, aici am de reprosat doar, cum spunea si liviu, abundenta de metafore.. nu zic neaparat ca e rau, doar atentie sa nu cazi in groapa metaforizarii de dragul metamorfozarii:) uite, mi-a placut f mult cum ai ales sa inchizi poemul, e asa simplitatea aceea care da acces la nostalgie si trasmite ceva.. oricum mai mult de un zambet nu pot sa iti las. | |
| + erata | enache ionut laurentiu [22.Dec.06 00:40] |
| steluta domnului enache ionut | |
| = ditributivitate -(impartire dar si inmultire ;) | Traian Rotărescu [22.Dec.06 01:47] |
| eu o sa fiu mai "rau" :) "lumea se imparte la doi"...nu mai conteaza aripile...e deja un fapt arhicunoscut,cele doua emisfere, neschimbate. Aici insa sunt nu una ci doua lumi: lumea ta , lichida, albastra,strabatuta de submarine si corabii si lumea celuilalt, a uscatului dupa al carui "praf" tanjesti, talazuindu-ti valurile. De acord cu parerile celorlalti in privinta finalului; se vede ca pornind tot de la doua "elemente" sau "enitati", aripile deschise de "tacerea mainilor", o ALTA lume poate fi creata, nu doar "impartita", asta pentru ca stim deja ca unde se gasesc ele, aripile, EXISTA deja definitia "lumii" data de tine, prin reducere. | |
| = povara cerului pe umerii mei.. :) | Laura Irina Cozma [10.Dec.18 14:27] |
| Dana, M-am simțit măgulită pentru acel ioi atât de natural și de sincer. Sunt timidă. Să nu mă privești totuși prea intens. Te mai aștept! Constantin, Mi s-a mai întâmplat să mi se pară comentariile mai bune decât poezia la marginea căreia au fost lăsate. Cred că ai fi un bun povestitor. :) vladimir, Sunt fetiță ascultătoare și mă bucur de fiecare dată când vii cu sugestii. Cosminelule, Ți-am explicat cât de tare am dat cu pumnul în birou când am văzut steluța (haha!). S-a echilibrat acum balanța. Asta înseamnă că mai trebuie să te mai îmbrățișez încă o dată, nu? Liviu, Eu sunt om de acțiune(sau așa vreau să cred) și vaaai! chiar iubesc verbele.Altă dată am fost acuzată pentru prea puține metafore și prea mult zbucium. Poate acum are loc o compensare.. Mihai, M-aș fi așteptat din partea ta să vii iar să tai în carne și poate că nu m-aș fi supărat, că nici data trecută nu m-am supărat. Dar.. surprise! începe să-ți placă de Dinu. A ținut să îți transmit că nu e tăcut. Submarinele alea nici mie parcă nu mai îmi plac. Dar poezia e scrisă în 2 minute, doar pe simțite și pe negândite. Așa că... Ionu, Prea mult pentru mine. Prea mult. Mă bucur totuși ca un copil. Mulțumesc pentru steluță. Voi încorona simplitatea și nostalgia cu lumina ei. Traian, Am o poezie în care scriu despre mine ceva de genul: "fată de țară din țărână ușoară... " Îmi place interpretarea versurilor, e interesantă, dar în fond, tot ce e albastru ține de Dinu. Privirea lui spune tot. Cu toate astea, în ultimele zile îmbrac doar haine albastre. E poate doar începutul unui proces de devenire, spre acel număr care se divide la unu. Cu drag, Laura | |
| = :) | Folea Maria [29.Dec.06 00:08] |
| e tare | |