| = Paganini și-a tăiat sinapsele cu coardele unei viori | Constantin Codreanu [19.Dec.06 20:27] |
| Paganini și-a tăiat sinapsele cu coardele unei viori scăldată de ceața unei case clădite pe strada nopții în care ploaia țipă din chingile unui zbor peste mări și sufragerii desprinse din telefoane coborând din fulgerul ascuns între aripile unei păsări ce visează într-un nuc de la marginea verii cântatul unui greier din dedesubtul unei băi făcute printre urletele unei inimi desfăcută în 2 ½... Constantin P.S. Să scri-să scrii | |
| = . | Ela Victoria Luca [19.Dec.06 20:29] |
| te rog mult diacritice. sunt obligatorii, conf. reguli. iar textul este bun. bun. | |
| = Comentariu repostat: Paganini | Constantin Codreanu [21.Dec.06 17:38] |
| Paganini și-a tăiat sinapsele cu coardele unei viori scăldată de ceața unei case clădite pe strada nopții în care ploaia țipă din chingile unui zbor peste mări și sufragerii desprinse din telefoane coborând din fulgerul ascuns între aripile unei păsări ce visează într-un nuc de la marginea verii cântatul unui greier din dedesubtul unei băi făcute printre urletele unei inimi desfăcută în 2 ½... Constantin | |
| = Pe nerasuflate | Claudia Nica [21.Dec.06 23:08] |
| Sa scrii pana nu te mai poti opri, dar de ce? De ce nu folosesti semne de punctuatie? Ti s-a stirbit tastatura, au ramas gauri in loc de puncte si virgule si semne de intrebare? Ti-ai bagat degetele si te-ai fript cu miliamperi. Majusculele s-au piticit. Te fugareste cineva? Ne fugareste cineva? De ce TREBUIE sa scriem in fuga, pe fuga fara oprire, fara incetare? sau poate am vrea sa nu ne opreasca nimeni si sa nu ne contrazica nimeni de aceea nu ne oprim ci scriem scriem mai punem din cand in cand un /(slash) astfel incat nu m-ar mira dacavreodataamincepesanumaiscriemnicicuspatiuintrecuvintesiatunciamficeimaitaripoeticusiguranta | |
| = nici eu n-am supravietuit textului | Andrei Gheorghe [22.Dec.06 10:25] |
| deh, ce sa zic, ie greu, doua lucruri diametral opuse. primul nu este tocmai un comentariu, ci propriu-zis o insiruire de senzatii, iar al doilea...al doilea comentariu nu il consider o critica, as zice mai degraba o nelamurire. ma uit si eu mai atent, asa ie, n-am nici un fel de semn de punctuatie, decat pauzele ca indicatii minime de lectura, un fel de separari intre versuri, bine, daca astea sunt versuri. marturisesc din capul locului n-am avut in intentie sa eludez reguli de punctuatie si orice alte genuri de regului, nu frate, recunosc, am avut in intentie sa nu tin cont de ele :). si vine intrebarea, pai cum iti permiti dom'le? pur si simplu imi permit. imi permit sa las cititorul sa puna el semne de punctuatie in timpul lecturii. daca citesc cu voce tare textele mele pun de fiecare data alte semne de punctuatie. ideea este ca deocamdata nici o legislatie nu a consacrat aceasta fapta ca fiind infractiune sau alt gen de ilicit. ironia din finalul comentariului cu mai bine de un km de rand scris cursiv nu tine in ce ma priveste. intamplator chiar nu scriu cu cuvinte cursive, din cate imi amintesc chiar nu folosesc o asemenea hiperbola. pur si simplu nu folosesc asa ceva din cauza ca totusi, ca sa se inteleaga ce scriu trebuie sa fie cuvinte distincte, mai ales daca in bunul sau in prostul meu obicei inventez unele cuvinte. deci, n-am sa dau seama pt. asemenea arogantza de a-mi lipsi cititorii de semne de punctuatie, prefer sa nu-i lipsesc de text. in rest, ridic din umeri, n-am sa va raspund la toate intrebarile acelea legate de faimosul subiect al semnelor de punctuatie. nu este vorba de graba, de frica sau alte lucruri care m-ar zori, asa scriu. daca ar trebui sa-mi cititi textele asa cum le scriu eu ar trebui sa nu respirati, sa nu va circule sangele, sa nu supravietuiti textului. | |
| = la mare | Ioan-Mircea Popovici [22.Feb.07 13:38] |
| cand ajungi acasa, intinde-te pe piatra digului si e chiar cum spui... esti pe spatele unei viori, cu trupul cald, a cantare si-a mare. chiar ma intrebam: oare andrei n-a scris o pagina de jurnal si vin sulitele formelor sa intepe rotundul unui moment dintre respiratii? "uneori fac un zbor de încercare iau vioara și mă arunc dincolo de mare/ de câte ori îți miros părul îmi amintesc de un nuc în care dormeam vara/ cu sunete cu aripi și cu păsări cu tot/ dar astăzi sunt numai strada pe care pășești când vrei să vezi cum este să stai întins pe spatele cald al unei viori"... sunt martorul zborului de incercare... asa-i prin unele locuri, la mare... locurile astea le stiu numai ei, oamenii nascuti in mare... ori cei calareti pe cararea coboratoare spre mare... | |
| = noetique | noemi kronstadt [23.Feb.07 18:44] |
| scrie cum iti vine, domnule andrei gheorghe, eludeaza, inventeaza, permite-ti luxul sa nu te iei prea mult in serios si sa nu-ti pese mie imi suna bine | |
| = punct | Rotaru Andreea [02.Mar.07 02:25] |
| dar asta mi-a placut mult prea mult, asa ca imi permit sa las un semn ca sa nu mai stau atat pentru a regasi textul...iar in ceea ce priveste semnele de punctuatie, ma bucur ca nu le-ati pus, m-as fi impiedicat de ele, mi-ar fi taiat din senzatii hai ca deja am scris prea multe, mai ales ca nici asta nu-i un comentariu | |