| = părere | Dana Banu [19.Dec.06 14:21] |
| nu voi spune nimic despre frumusețea expresivă a acestor versuri, despre edificiul omogen al textului și despre voluptatea rostirii, ce vreau să spun și spun este că aici este un poet și o poezie, incontestabil cu respect, | |
| = in raspar | radu-ilarion munteanu [19.Dec.06 14:47] |
| cunoscand humorul pishiker al poetului voi comenta pe masura: ca e impecabil - asta e elementar, dragii mei doctori watsoni. nu-l prinszi pe alde liviu nanu scriind altfel. ce ma distreaza pe mine e ca opul asta, poemul asta adeca, e a 273-a lui ars poetica. toate diferite mutual, toate cu acoperire in textologia lui. de ce nu facui u nvolum exclusiv din poeme cu valoare de ars poetica, maestre? | |
| = Dana, Radu | Liviu Nanu [19.Dec.06 17:38] |
| Dana, onorat de comentariu. Radu - mulțumesc pentru sfat, probabil așa voi face, le voi aduna într-o zi într-un volum. Sper să mă ajuți să le aleg. | |
| + free mp3 download | Andu Moldovean [19.Dec.06 18:00] |
| Mi se pare mie sau Agonul a intrat in pauza de agitatie si s-a pus pe scris? Si am spus eu de multe ori ca "fumatul dauneaza grav sanatatii", de aceea nu pot decat sa ii recomand lui Liviu (aici de fatza) sa se apuce din nou de fumat daca tot s-a apucat de poezie... Ca sa zic ce mi-a placut, imi vine greu, mai usor imi este "reversul medaliei": 1/ viciile DE PE pamant - nu mi se pare ok, as fi preferat fie simplu "viciile" sau "viciile de pamant" 2/ mori de tot - cred ca este o accentuare inutila. In rest, un poem de cristal. Un poem de poem. Andu | |
| = și cîte și mai cîte | Alina Manole [19.Dec.06 18:16] |
| Exact acolo eram și eu, Andu. Exact acum câteva clipe, pe când steluța nu era aici. :) Acum mă bucur că este. Alături de steluța mea de pluș, pentru: "oricum nimeni nu te bagă de seamă decît în ziua cînd mori" și "curcubeul în sepia" Și "câte și mai câte", cu î din i, desigur. | |
| = Andu | Liviu Nanu [19.Dec.06 18:20] |
| Da, Andule, am avut în vedere și gluma aia cu țigările. Probabil mă voi apuca și de fumat, cine știe? Am să-mi las barbă și voi fuma lulea. E singura șansă să-mi fac mutră de prozator, că poet am șanse mici. Cînd ne vedem pe ym să-ți trimit piesa muzicală. E mai tristă decît tristețea lumii. | |
| = Alina | Liviu Nanu [19.Dec.06 18:24] |
| Alina, nu-ți văzusem comentariul, scuze. Ai citat poate cele mai importante versuri, cheia poeziei. | |
| + poete | Ela Victoria Luca [19.Dec.06 18:31] |
| voi urla sentimentul, promit. și de nu va fi auzit, în logica pământului, c normele lui cu tot, atunci îl voi doini, fiindcă nebăgarea asta de seamă ce ne definește pe noi oamneii cu păcatele noastre cu tot nu ne iartă, dimpotrivă ne amintește moartea. uneori prea crunt. și niciun aparat foto nu va reuși atunci să redea sepia sufletului înălțându-se Dincolo. mulțumesc. într-o zi îți voi spune de ce am plâns la acest poem. și nu mi-i rușine să mărturisesc. Ela | |
| = Liviu | Alina Manole [19.Dec.06 19:03] |
| Liviu, nu sunt necesare scuzele, pentru că nu aveai cum să îl vezi, nefiind încă aprobat când ai răspuns tu. :) Aș vrea și eu piesa de care vorbești aici. Dar, până atunci, ascult "plaisir d'amour". :) Citindu-te, în ultimul timp, am avut senzația că scrisul tău ia alte dimensiuni, în alt cerc. Cel mai greu e să pășești în afara cercului, dar mai greu de atât e să rămâi în afară. Cel puțin, deocamdată. Pentru că, mai apoi, va veni o altă vreme, pentru alți pași. Vezi ce filosoafă am devenit? :) | |
| = Ela, Alina | Liviu Nanu [19.Dec.06 19:19] |
| Ela, și eu l-am plîns și nu mi-e rușine să-ți spun. Alina, cred că a intervenit o ruptură, sau ceva pe care nu știu s-o denumesc. Poate din asta va ieși ceva, poate nu. | |
| = Fluierele mioritice sunt sparte de butoanele unui mixing desk | Constantin Codreanu [19.Dec.06 19:33] |
| Fluierele mioritice sunt sparte de butoanele unui mixing desk cinic care reia începutul în care cămașa arde, deși nimeni nu este îndrăgostit, iar ciocanul metaforei se zbate și bate din propria-i inițiativă spre binele comun al unei lumi în care curcubeul sepiat e întins peste indiferența care așteaptă parastasurile ca semne de decolare spre neant de pe parapanta făcută din firele de nisip al unui pustiu în care rugăciunile se ascund în mătănii care atârnă din ferestrele unor case fără stăpâni... Cu drag, Constantin | |
| = Liviu | Alina Manole [19.Dec.06 19:33] |
| Se spune că în orice situație există un cadou ascuns. Caută cadoul acela, Liviu. Uneori se întâmplă ca Moș Crăciun să vină mai devreme. Și la mine. Azi mergeam pe stradă cu o sacoșă mare, grea și plină de cărți de la Pogor, mă vede un amic și strigă, ete la tine a venit Moș Crăciun mai repede, fericito. Dacă ar fi știut că erau doar cărți... ar fi râs. :) | |
| + degeaba | Livia Ștefan [19.Dec.06 19:48] |
| degeaba fugi tu și te ascunzi ca un hamster speriat, liviule poezia te va găsi și în gaură de șarpe degeaba te pui tu cu barosul pe tastatură tastatura nu e biodegradabilă deci nu putrezește doar rămâne așa mutilată și-ți mai trimite câte-o ocheadă, un scâncet mare cât o mare... niște versuri de-ale mele transformate. ca să îți cânt, că altceva nu știu, băi poete... ... dacă tot am recunoscut, ceva texte mai încoace, că prefer acest absurd și că semnalizez un tren, iată, slogan: oameni buni, iubiți poeții! | |
| + Kaigomai, un cîntec funebru | Nicole Pottier [19.Dec.06 21:42] |
| Un cîntec profund care vine din tenebre, melancolic și nostalgic al unui timp care este izgonit și revolut. Cîntec al exilului pentru cel care va muri departe, "rembetiko", "fado", "blues",ultimul strigăt celui neînțeles. După o expresie franceză, poetul este cel care rostește adevărul, este primul care va muri împușcat. Un foarte frumos poem care care depășește normalitatea durerii, "aman... aman". Kaigomai : eu ard ! Kaigomai Je brûle, je brûle. jette encore de l'huile sur le feu. Je brûle, je brûle jette encore de l'huile sur le feu. Aman, aman... Mais toi au fond de l'enfer casse la chaîne et si tu m'attires à tes côtés, que tu sois béni. | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [19.Dec.06 22:08] |
| Constantin - comentariul tău este un poem mai frumos decît umilul meu text. Mulțumesc. Alina, și la mine a venit Moșul cu daruri, la Iași am primit cîteva cărți frumoase. Aivil, bun sloganul tău, dar imposibil de realizat. Să păstrezi versurile tale undeva bine, poate vor mai folosi cîndva. Nicole, mă bucur că te-am inspirat. Și că ai citit în cheia corectă. Dar altfel nici nu se putea. Cred că ar trebui să opresc aici comentariile. | |
| = aventură spre absolut | Adriana Marilena Simionescu [19.Dec.06 23:07] |
| Ceea ce poezia face mai sublim este de a da sens și culoare lucrurilor celor mai banale, dar arta nu face decât versuri, sufletul este cel care scrie poeme ca o muzică pe care orice om o poartă în el. Poezia e ca un izvor din care pentru a bea trebuie să te pleci și să îngenunchezi iar eu nu cred că există o recompensă mai mare pentru un poet decât aceea de a scrie un poem, ceea ce tu ai făcut astăzi, Anton, și nu un poem oarecare ci unul în fața căruia mă înclin cu admirație și respect. Ama | |
| = Adriana | Liviu Nanu [20.Dec.06 01:17] |
| Adriana, mă bucur că te-a atins poezia mea. | |
| = Parere | Ionescu Bogdan [20.Dec.06 22:40] |
| Domnule Nanu acel arde ca un foc si in tample bate s-au folosit de un numar atat de mare in poezie ( general ) incat si-au pierdut orice substanta, sunt deja clisee. Este frapant de neplacut ca ati scris asa de frumos in rest si din pacate ati folosit aceste expresii arhi-uzitate. Sper ca nu v-ati suparat, este un mesaj prietenesc si va astept parerea. Cu bine | |
| = da | Liviu Nanu [20.Dec.06 22:50] |
| Domnule Ionescu, cu regret vă dezamăgesc, n-am nicio părere, eu scriu de obicei în clișee, așa cum ați remarcat și dumneavoastră. sper că am voie, doar e un atelier aici, n-am pretenții. | |
| = text excelent | morales xavier [23.Dec.06 01:12] |
| Domnule Ionescu, arde camasa pe mine ca un foc nu este cliseu. Este o exprexie noua, de mare rafinament poetic, trebuie citita doar invers. Arde focul pe mine ca o camasa. De astfel nu ma supar daca mestrul agon va folosi aceasta expresie. In tample imi bate cineva cu degetul. Domnule Ionescu, si eu imi pot bate ambele tample in acelasi timp cu un deget, si chiar ma pot personifica si intr-o metafora. Nici urechea surda a lumii nu este cliseu. Este imbunatatita in context de farmecul autorului. Tutunul nu face niciun rau vizibil, sa nu spuneti ca este o reclama la tigari ca nu va cred, acolo tutunul evident ca lasa urme vizibile. Domnule Ionescu, oricum nu va baga nimeni in seama decat in ziua in care veti muri, stiti si dumneavoastra, stim si noi. Poate nu ati inteles un lucru, sa va intre bine in cap, noi poetii de aici incercam sa sa ne argumentam punctul de vedere, sa ne ajutam, incercam sa ducem poezia acolo unde este locul ei, daca nu va convin stelele agonilor sau comentariile lor, va rugam sa parasiti pagina, eventual siteul. Cu stima, avocat din oficiu, Xavier. | |
| = Catre clona... | Ionescu Bogdan [24.Dec.06 13:00] |
| 'Debutul' dumneavoastra inceput prin cateva limbute in diferite dosuri este demn de lauda si in acelasi timp in concordanta cu 'cerintele' acestui site ptr a primii stelute. Pana si domnul Nanu recunoaste ca scrie in clisee asa ca interventia dumneavoastra ramane, adevarat din oficiu, 'latrinala' si 'sfincteroasa'. Grobianismul dumneavoastra se amplifica cu sintagma 'noi poetii' dar nu vad nici macar un text in pagina dumneavoastra. Aladianisme... | |