| = frunze pe Saint-Germain | Anghel Pop [18.Dec.06 10:49] |
| cad frunze rar pe Saint-Germain un tetrix colorând arpegii pe puzzle-ul de dale crem se-aliniază conform legii ne vom opri la buchiniști să cântărim pe gânduri cărți și să pozăm arțarii triști că nu-s trecuți și ei pe hărți eternul carnaval bizar cu-același râs pictat pe măști când toți surfează solitar și își ascultă viața-n căști aici ești cetățean al lumii pe-aceeași limbă a tristeții cu sufletul dansând ca Rumi pe Saint-Germain în toamna vieții | |
| = omul ca oraș | Adela Setti [18.Dec.06 10:53] |
| îți asumi locul îl refaci folosindu-te de propria carne de propriul tău sânge între tine și michaux o realitate sublimată. Plăcut mult. Adela | |
| = doua ginduri, unul | Ioana Petcu [18.Dec.06 12:58] |
| sigur se desprind doua planuri aici, care totusi merg pe aceeasi directie: vorbesc despre oameni si cine sunt ei, in adinc. metamorfoza e una heraclieteica: "iubesc printre pietre /(...) pietrele devin mâini / (...)din mâini îmi curg oameni". si nu se opreste aici: corpul isi are o structura proprie, aparte: inima este una in partea dreapata (si cealalta?), trupul incearca sa patrunda spre centru, in pozitie fetala - de unde trimiterile mithos/symbolon. ela precum o stiu, divergenta si epicentra in acelasi timp. | |
| = contra litica | Bogdan Nicolae Groza [18.Dec.06 15:43] |
| locuiesc printre pietre sparg o roca in fiecare dimineata cu masele puternice de la michaux din ea se scurge umbra altor pietre fara sa le cunoasca originea gura-mi se face punga de atata acreala... dintii-mi devin pietrosi adun cu grija talismane din roca si inima parca bate mai altfel inlauntrul meu le studiez forma si culorile aici nu e loc de obsidian sau calcedonit de maine le vand oamenilor trebuie sa le spal frumos cat mai curate sa fie pietrele sa nu para prea vechi inainte de vreme sa nu aiba mirosul meu de iarba pariziana Iata ca am aruncat cu pietre contrariate si a iesit ceea ce e mai sus :))) Lectura placuta :) | |
| = cu Ela | Uln Aron Alex [18.Dec.06 17:16] |
| Ma bucur sa te aud... pregatindu-mi sufletul iniernat si iata cum "copacii se scutură de nebunie pietrele devin mâini adun cu grijă aer în inima dreaptă" ... iar rostirea se rosteste devenind poem iar poemul chema nelinistile si nelinistile devin suspin pana unde.... | |
| = "respir dinauntrul orasului" | Rusu Cristina [18.Dec.06 18:41] |
| "iubesc printre pietre"..."pietrele devin maini", ele cuprind orasul si il strang la piept respirand dinauntrul lui. Saint Germain intr-o imbratisare de cuvinte care devin umbre. frumos. drag, bia | |
| = cine pipăie catacombele | Tamara Zub [18.Dec.06 21:00] |
| Îmi place sentimentul de pietrificare din acest poem, simt admirație în fața "inimii drepte" care însoțește inima stângă pentru a-i ajuta să reziste. M-au impresionat copacii care "se scutură de nebunie", văd o forță deosebită în gestul de a "pipăi catacombele", iar cu-adevărat izbitoare e mărturisirea: "să nu treacă prin mine trenul de oase"!!! E bine că nu peste tot "poezia e un lux interzis", noi cei de-aici trimitem autoarei din Saint Germain tradiționalul La mulți ani! | |
| = ... | ioan albu [19.Dec.06 00:25] |
| știam eu că te-am văzut pe Saint-Germain :) | |
| = mes remerciements | Ela Victoria Luca [19.Dec.06 01:14] |
| Anghel, pentru că nu ai uitat nici Saint Germain, nici luminile. Și ai găsit ritmul interior aici discret lăsat lumii. Frumoase lăcașuri, j'adore... Adela, mulțumesc pt că ai simțit că îmi asum și locurile, și întâmplările, oriunde mă aflu. Și că întotdeauna revin în centrum. Ioana, mă bucură că ai perceput ceea ce mă definește, aparenta des-centrare și continua revenire spre miezul lumilor. Nu e întâmplător faptul că ai perceput. :) Bodogănel, no, să știi că acolo-șa oamenii ceia or dat cu felicitațiuni, admirațiuni șamd, de săreau toate dalele de prin caldarâmuri și zornăiau ferestrele de al aplauze. Dar îi binie să aduni și pietre, pt casă nouă (oops, era să zic: "de piatră"; în fond, de ce nu? : ))) ) Mulțam fain, mi-o prins binie umorul sănătos la întoarcerea acasă. :) Uln, neliniștile devin o punte a suspinelor. Există un astfel de loc. Cu o anume liniște, îl găsești. Mulțumesc. Cristina, toate cele văzute, s-au bine întâmplat. Toate cele pietruite, au regăsit aerul. Și de aceea în inima orașului a fost o ceremonie inițiatică. Și un drum bun. Mulțumesc. Tamara, cred că nu ți-a scăpta nici pietrificarea, și nici sensul secund al inimii "drepte". Puțini oameni au inima dreaptă. Și mă bucură mult că ai ales versul cu copacul, fiindcă e prima oară în viața mea când am văzut un pom înflorit în decembrie, în mijlocul curții unui spital. Iar despre ultimele alese de tine, păstrează bine sensul. Mulțam pentru buna ta trecere. Ioan, no amu, eram eu în treacăt, scuturând Parisul de ciocolată. :) Mulțam pt semn, la bună regăsire. Ela | |
| = nostalgie | popa bogdan [19.Dec.06 01:45] |
| doamna Ela Luca, scrieti intr-atat de frumos incat imi dau lacrimele pe obraz,totusi de la primele versuri ale poeziei, gandul imi este defazat spre la fel de renumitul cartier St. Pauli din Hamburg, acolo unde mi-am petrecut o buna bucata din viata mea umila de punk-rocker. Va multumesc mult! | |
| = Bogdan | Ela Victoria Luca [19.Dec.06 02:38] |
| Mulțam, mă bucură că a atins colțul acela de amintiri. Fiecare din noi are un oraș unde îi bate inima mult mai intens, mult mai luminos. Ela | |
| = 6e arrondissement | Adriana Marilena Simionescu [19.Dec.06 15:15] |
| Puține cartiere din Paris au un trecut așa bogat în care misterul și istoria își dau mâna făcând din el un loc de un farmec aparte care iată și pe tine te-a impresionat. Pe malul stâng al Senei m-ai purtat și inima n-a mai fost astăzi copilul nimănui legănată de cuvintele tale la Deux Magots a băut o cafea privind cum pe chei se amestecau umbrele filozofilor existențialiști cu jazzul american… Mulțumesc Ela pentru această plimbare de suflet, pentru frumusețea și profunzimea acestui poem . "J'écris pour me parcourir. Peindre, composer, écrire: me parcourir. Là est l'aventure d'être en vie" disait Henri Michaux dans Passages (1950). Toute l'oeuvre de ce poète, né en effet en une périlleuse traversée de ce qu'il appelle "l'espace du dedans" Mă bucur că și tu l-ai descoperit.... Ama :) | |
| = Ama | Ela Victoria Luca [19.Dec.06 15:32] |
| Mă bucură că l-ai regăsit și la mine pe Michaux. L-am citit prin adolescență, în biblioteca unei mătuși. L-am redescoperit acum 6 ani în Paris, cineva făcea un studiu amplu asupra scrierilor lui, asupra picturilor și reliefa diferența dintre stările de conștientizare, creație, sublimare și patogen. A apărut chiar și publicat acest studiu, cu ilustrări multiple. Foarte elegant. Am recitit Michaux pe alocuri în ultimii ani prin bibliotecile pariziene, dar de astă dată m-am plimbat pe Saint Germain și am citit în cafeneaua Saint Andre "L'espace du dedans", pe care acum o am aici, acasă, și din care tu ai citat fragmentul de mai sus. Frumoasă întâmplarea aceasta de a fi. Și nu știa nimeni despre ea. :) Ela | |