| = Nu, Romulus! | Ovidiu Oana [17.Dec.06 22:35] |
| Nu ești singur! | |
| = ... | Lucia Popescu [17.Dec.06 23:22] |
| Iubirea urlă înăuntru, neînțeleasă. Și aici aș avea multe, multe de spus Îmi place imaginea din ultimul vers al primei strofe! Colacul acela îl văd ca pe un colac de salvare, fiindcă așa vreau eu, și fiindcă fiecare avem câte unul, chiar dacă îl recunoaștem sau nu... iar cuvintele, așa e bine uneori, să rămână nerostite. Îmi pare un pic forțat versul acela cu colacul, n-ai putea să te mai gândești la el? Ideea o cuprinde bine, dar .. Strofa a treia e bine să nu fie deranjată, acolo e ceva atât de personal, și doare fiecare vers. În concluzie, cei care iubesc, sunt curajoși, după cum spui în ultimul vers, căci cum spunea cântecul, : „iubesc, am curaj, și mă tem”. Și asta e bine! Îți doresc însă să iubești zâmbind! :) | |
| = singurătatea alergătorului de cursă lungă | Romulus Campan [19.Dec.06 07:41] |
| Mulțumesc mult Lucia, Lasă-mi numai un strop de timp sa răspund. E atât de dimineață la noi, și nici măcar dușul nu alungă întunericul. Și eu am simțit forțarea din "colac". Revin, te rog revino. Trec pe la cuvintele-ți cum pot. Cu respect, | |
| = si totusi caprioara | Anni- Lorei Mainka [27.Dec.06 18:20] |
| ce bine ca exista, asa cum sunt sau nu sunt in viata noastra caprioarele, mi-a placut prelucrarea ta pentru "post mortem" a caprioarei, cred de fapt ca nu plingi ci mai mult ca te afunzi liric intr-un soare de idei | |