| = bunicul | Adela Setti [13.Dec.06 11:30] |
| "de ce nu am fost acasă când ți-ai făcut bagajul de carne cu toată greutatea anilor din poze de ce nu am știut de gara ta albastră de trenul în care te-i urcat spre polul cer" scrisoarea ta netrimisă scrisoarea lui nescrisă - decât "cu lacrimi și riduri zidite pe casa de lut lăsată în gara păzită de îngeri" asociate prezenței tale tardive, absenței lui neanunțate, se întâlnesc în aceste rânduri cântând despre regret. un cântec trist și cald, plin de lumină firavă, chiar dacă "e un frig afară și-n casa ta nu se mai aprinde lumina cei de la Electrica au tăiat firele". de undeva, poate că bunicul tău te citește. Adela | |
| = Adela | Paul Gorban [13.Dec.06 11:32] |
| mulțumesc Adela de trecere, constat ca esti o cititoare fidelă a poemelor mele... îți mulțumesc încă o dată | |
| = parere | emilian valeriu pal [13.Dec.06 12:30] |
| Un poem bun, cu doua mici obiectii: "gara pazita de ingeri" si "cei de la Electrica" formulari prima prea uzitata, a doua prea explicita, care strica un text cu real potential. | |
| = Valeriu Pal | Paul Gorban [13.Dec.06 12:41] |
| mulțumesc Valeriu de trecere... am revenit asupra textului... ai dreptate | |
| = paul | mircea lacatus [13.Dec.06 12:45] |
| frumos omagiu adus bunicului fericitzi ce ce au bunici eu nu am cunoscut niciunul dar i-am construit in mine dupa chipul si asemanarea mea felicitari ! nici eu nu pot da stele :)( ps. "gara ta albasträ" minunat ai sugerat plecarea | |
| = lipsa si gara | medeea iancu [13.Dec.06 19:00] |
| textul ar fi bun, daca nu ai fi cazut atat in personificare la sfarsit. mi-a placut aceasta greutate a poemului, aceasta incarcaturta sentimentala, lipsa ca prezenta prin toate, spre toate, | |
| = profund.. | bucur alexandra-emilia [17.Dec.06 21:49] |
| acest poem îmi amintește de durerile care se întorc ciclic în noi, care se reîntorc pentru a ne face mai puternici, care se reîntorc pentru a ne aminti de persoane a caror pierdere ne maturizează irevocabil... am sentiemntul ireversibilului citind poezia... am sentimentul că viața curge și uneori ne lasă fără sprinjin... profundă poezie... | |